Cine
era Sfântul Andrei, "cel întâi chemat" la apostolie?
Era frate al lui Simon Petru, care s-a numărat, de
asemenea, printre cei 12 apostoli ai Domnului, fiind
amândoi fiii pescarului Iona. Erau originari din
Bersaida, localitate situată pe ţărmul Lacului
Ghenizaret (Marea Galileii), din provincia Galileea,
în nordul Ţării Sfinte. Amândoi au fost
pescari,alături de tatăl lor. Amândoi s-au numărat
printre "ucenicii" Sfântului Ioan Botezătorul,
ascultȃnd timp îndelungat predicile acestuia în
pustiul Iordanului cu îndemnuri la pocăinţă şi
proorocia despre venirea lui Mesia. De la acesta a
auzit Andrei cuvintele "Iată Mielul lui Dumnezeu,
Cel ce ridică păcatul lumii" (Ioan 1, 29). A
fost şi el martor, alături de alți
ucenici, la botezul Domnului
și
la cunoscuta convorbire dintre Iisus
și
Ioan, întărindu-se în convingerea că Acesta era
Mesia cel prezis de prooroci.
În
urma poruncii Domnului, de a vesti Evanghelia la
toate neamurile, după pogorârea Duhului Sfânt şi
întemeierea Bisericii creştine la Ierusalim, în ziua
cincizecimii din anul 30, Sfinţii Apostoli şi apoi
ucenicii lor, au început să predice noua învăţătură
adusă în lume de Mântuitorul Iisus Hristos. Potrivit
tradiţiei şi celor scrise de unii istorici şi
teologi din primele veacuri creştine, Sfântul
Apostol Andrei a fost primul propovăduitor al
Evangheliei la geto-daci, în teritoriul dintre
Dunăre şi Marea Neagră - cunoscut pe atunci sub
numele de Scythia (Sciţia), dar şi în teritoriile de
dincolo de Prut, în nordul Mării Negre.
Sfântul Apostol Andrei a plecat de la noi spre sud,
trecând prin Tracia, a ajuns în Bizanţ (viitorul
Constantinopol), iar de aici a trecut prin Macedonia şi
Tesalia, ajungând până în oraşul Patras din Ahaia, deci
în Grecia de azi. Acolo a suferit moarte martirică,
fiind răstignit pe o cruce în formă de X (numită până
azi "Crucea Sfântului Andrei"). Biserica primară a
stabilit, încă de pe la sfârşitul secolui II, ca dată de
prăznuire a pătimirii sale ziua de 30 noiembrie. Nu se
cunoaşte anul martiriului său; unii istorici îl fixează
în timpul persecuţiei împăratului Nero, prin anii 64-67,
alţii mult mai târziu, pe la sfârşitul veacului "apostolic",
în cursul persecuţiei împăratului Domiţian.
Sfântul Sinod al
BOR a hotărȃt în 1995 ca numele Sfântului Andrei să fie
înscris în calendarul bisericesc
cu cruce roşie, iar în 1997 l-a proclamat "ocrotitorul
României". Sfântul Sinod a hotărât recent ca ziua de 30
noiembrie să fie proclamată sărbătoare bisericească
naţională.
Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu,
"Sfinţi daco-români şi români",
Iaşi,
1994, pag. 19-24. |
|
|
"Cave of Saint Andrew" Monastery
The
monastery is situated 59 km south-west away from Constanta, in the
forest near Ion Corvin locality.
In the
cave from the heart of mountain sometime ago leaded the life of an
anchorite Saint Andrew, the only one Jesus Christ's Apostle that
have preached Geto-Daco-Roman Gospel. Here, Saint Andrew have
baptized and christianized our ancestors, he ordained the priests,
the monastery being considered the first place of worship from
Romania's territory and incoming gate for the Christianity in
Romania.
In 1942,
the lawyer Jandiru begin the arrangement of the cave, and in 1944 it
was dedicated, from then on here performing divine services.
In 1990, the cave was restored and start to function an monks
hermitage.
 |
|
|
The Gospels tell us
that Andrew was the brother of Simon Peter, and that they
were fishermen from Bethsaida;
they also had a house at Capharnaum, as we hear that our
Lord stayed there when he was preaching in the neighborhood.
Andrew had been a disciple of St John
the baptist, and it was John who pointed out our Lord to him
with the words, 'This is the Lamb of God.' Andrew and
another of John's disciples immediately followed our
Lord, and Andrew thus has the distinction of being known as
the first of the disciples. He brought his brother Simon
Peter to our Lord, and they became his disciples; but it was
not until our Lord formally called them while they were
casting their nets in the sea of Galilee that they 'dropped
their nets immediately and followed him,' leaving their
families, their business and their possessions. It was at
this time also that James and John were called, and Andrew
appears with them and his brother at the head of the list of
the twelve apostles. It was he who brought to our Lord the
boy with the five barley loaves and two fishes at the
feeding of the five thousand; and he and Philip told our
Lord of the gentiles who had come asking if they might see
him (John 12:20-22).
We have various accounts of the later life of St Andrew, but
they are fragmentary and mainly not dependable. The
Christian historian Eusebius tells us that he preached in
Scythia. St Gregory Nazianzen says that he went to
Epirus,
St Jerome that he was in Achaia--and
there seems a genuine tradition that he was indeed in
Greece. The
medieval tradition that he finally arrived at
Constantinople and founded a church there is apparently
unfounded; and the details of his martyrdom are equally
uncertain. He is said to have incurred the enmity of the
proconsul at Patras in Achaia, and to have been bound to a
cross, where he remained two or three days preaching to the
people who came to watch him, before he died.
The Holy Synod of the Romanian Orthodox Chirch decided, in
1995, that the name of St Andrew to be included in the
church's calendar as a celebration and in 1997 proclaimed
him "Patron Saint of Romania".
Recently the Holy Synod decided that the day of November
30th to be declared "National Church Day".
|
|
