Deşi Crezul Sf. Atanasie cel Mare este unul dintre cele trei crezuri importante ale Bisericii timpurii, autorul şi originea sa răman necunoscute. A fost astfel intitulat după binecunoscutul apologet şi teolog din secolul al IV-lea, Atanasie, care a jucat un rol semnificativ in definirea şi apărarea doctrinelor creştine ortodoxe referitoare la Sfanta Treime şi la persoana Hristosului, ceea ce constituie trăsăturile centrale ale acestui crez. După cum se ştie, Ahanasie a murit in anul 373 d.Hr., iar Crezul atanasian reflectă indeaproape cuvintele Crezului niceean adoptat de Sinodul ecumenic de la Calcedon din 451 d.Hr., sugerand că a fost scris candva după această dată. El nu apare menţionat in documente istorice decat către sfarşitul secolului al VII-lea, fiind probabil redactat in Biserica Apuseană in secolul al VI-lea sau inceputul secolului al VII-lea. Totuşi, deoarece opera de scriere a Crezului niceean a inceput odată cu Conciliul de la Niceea, in 325 d.Hr., este foarte probabil ca Anathasie să fi contribuit in mare măsură la cizelarea limbajului specific trinitar la care a recurs Biserica din secolele al V-lea şi al VI-lea, in ambele crezuri.

* * * * * * * * *

Acela ce-şi caută mantuirea trebuie, mai presus de toate, să-şi păstreze cu sfinţenie adevărata religie creştină. Acela ce nu păstrează neintinată, in toate privinţele, această credinţă să fie sigur că va pieri pentru totodeauna.

Aceasta este adevărata credinţă creştină: slăvim pe Dumnezeu Unul in trei persoane şi preamărim trei persoane intr-o singură fiinţă Dumnezeu, fără să amestecăm persoanele, şi nici să despărţim fiinţa divină. Fiindcă fiecare persoană - Tatăl, Fiul şi Sfantul Duh - este distinctă, insă Dumnezeu care este deodată şi intr-o fiinţă Tatăl, Fiul şi Sfantul Duh este o singură fiinţă, egală in slavă şi coeternă in măreţie. Ceea ce este Tatăl, aceea este şi Fiul şi, la fel, şi Sfantul Duh.

Tatăl este necreat, Fiul este necreat şi Sfantul Duh este necreat; Tatăl este veşnic, Fiul este veşnic şi Sfantul Duh este veşnic. Şi totuşi, nu este vorba de trei fiinţe eterne, ci de o singură fiinţă care este eternă, tot aşa cum nu e vorba de trei persoane necreate, nici de trei persoane care sunt infinte, ci de o singură fiinţă care este necreată şi necuprinsă.

Tot aşa cum Tatăl este atotputernic, la fel şi Fiul este atotputernic şi Sfantul Duh este atotputernic. Şi totuşi, nu sunt trei persoane atotputernice, ci o singură fiinţă care este atotputernică. Aşadar Tatăl este Dumnezeu, Fiul este Dumnezeu, Sfantul Duh este Dumnezeu. Şi totuşi nu sunt trei Dumnezei, ci un Dumnezeu unic, Unul. Aşadar Tatăl este Domnul Dumnezeu, Fiul este Domnul Dumnezeu, Sfantul Duh este Domnul Dumnezeu; şi iată că ei nu sunt trei Domni, ci un singur Domn.

Iar tot aşa cum adevărul creştin ne obligă să mărturisim individual fiecare dintre cele trei persoane ca fiind Dumnezeu şi Domnul, la fel credinţa creştină ne opreşte să vorbim despre trei Dumnezei sau trei Domni. Tatăl nu este nici făcut, nici creat, şi nici născut din nimeni. Fiul nu este nici făcut, nici creat, ci El este născut numai din Tatăl. Sfantul Duh nu este nici făcut, nici creat, nici născut, dar  El purcede din Tatăl şi din Fiul. Aşadar, avem un singur Tată, iar nu trei; un singur Fiu, iar nu trei; un singur Duh Sfant, iar nu trei.

Iar in această Sfantă Treime nici una din persoane nu stă inaintea sau in urma celorlalte; nici una din persoane nu este mai măreaţă sau inferioară, ci toate trei sunt coegale şi coeterne, astfel incat, după cum se spune mai inainte, in toate cazurile, toate trei persoanele intr-o fiinţă trebuie cinstite ca un singur Dumnezeu, iar Dumnezeu Unul trebuie slăvit in trei persoane. Cel ce caută mantuire trebuie să nutrească credinţa in Sfanta Treime.

Mai mult, pentru mantuirea veşnică trebuie să credem sincer şi cu adevărat că Domnul nostru Iisus Hristos s-a intrupat in chip de om. Aceasta este adevărata credinţă creştină: Credem şi mărturisim că Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este deodată Dumnezeu şi Om. El este Dumnezeu, de-a pururea născut după natura lui Dumnezeu, şi este om, născut in timp după natura mamei Lui, şi este intru totul Dumnezeu, intru totul om, cu spirit raţional şi trup omenesc, egal cu Tatăl, după natura Sa dumnezeiască, şi inferior Tatălui, după natura Lui omenească; şi deşi Iisus Hristos este şi Dumnezeu şi Om, Hristosul nu este două persoane, ci o singură fiinţă, Unul, nu prin transformarea lui Dumnezeu care a luat trup omenesc, ci fiindcă Hristos a dus natura omului intru Dumnezeu; Unul, cu adevărat, iar nu prin amestecarea naturilor, ci prin unitatea intr-o singură fiinţă.

Tot aşa cum spiritul raţional şi trupul sunt o singură fiinţă omenească, la fel Dumnezeu şi omul sunt un singur Hristos, care a pătimit pentru mantuirea noastră, s-a coborat in iad şi a inviat a treia zi din morţi. El s-a suit la ceruri, stă de-a dreapta lui Dumnezeu-Tatăl şi de acolo va veni iarăşi să judece viii şi morţii. La venirea Lui, toţi oamenii vor invia in trupurile lor să dea socoteală fiecare pentru faptele sale. Cei care au făcut fapte bune vor intra in viaţa veşnică, insă cei care au făcut fapte rele vor merge in focul veşnic.

Aceasta este adevărata credinţă creştină. Cel care nu crede cu sinceritate şi cu tărie in  acestea nu-şi poate afla mantuirea.