|
|
|
CAPITULUL NATIONAL ANUAL AL MARELUI PRIORAT MAGISTRAL AL ROMANIEI AL ORDINULUI SUPREM MILITAR AL TEMPLULUI DIN IERUSALIM 3 martie 2007 A.D. (889 A.T.)
Lucrarile Capitulului National au avut loc în Bucuresti, la Hotel Parc, Bulevardul Poligrafiei nr. 3-5, Sector 1, Bucuresti 013704, www.parch.ro/.
PROGRAM
- ora 11.00 - Inregistrarea participantilor, probleme administrative
- ora 13.00 - Prima parte a lucrarilor : prezentarea rapoartelor Marelui Consiliu si ale structurilor subordonate si validarea bugetului pe anul 2007 (TINUTA DE OCAZIE);
- ora 14:30 - Pauza;
- ora 15.00 - A doua parte a lucrarilor : Decrete, investiri in functii si demnitati, proclamarea noilor structuri teritoriale (TINUTA DE LUCRU);
- ora 19.00 - Dineu de Gala (TINUTA DE GALA).
Precizari: - In programul Dineului de Gala au fost incluse urmatoarele momente: licitarea catorva obiecte in scop caritabil, o actiune de colectare de fonduri. Toate fondurile obtinute vor fi destinate Spitalului de Copii din Pitesti.
LUCRARILE CAPITULUI
Lucrarile au fost conduse de Excelenta Sa Cavaler Mare Cruce Dan Vasiliu, Marele Prior Magistral al Romaniei al O.S.M.T.H.. Din partea Sfintei Biserici Crestine la lucrari au participat: Monseniorul Ilies Sociu, Vicar Episcopal - Arhiepiscopia Romano-Catolica Bucuresti, Mare Capelan al Marelui Priorat MAgistral al Romaniei; Pr. Dr. Daniel Zikeli, Prim Preot al Bisericii Lutherane din Bucuresti, Mare Capelan al Marelui Priorat MAgistral al Romaniei; Pr. Alois Adrian Alexandru, Capelan; Ieromonah Stefan Coca, Staretul Manastirii Cocos, Capelan; Parintele Bela Zsolt, Biserica Reformata "Calvineum"; Pr. Alexander Gutoiu, Capelan Biserica Lutherana Bucuresti; Dl. Gerhard von Hannenheim, epitrop al Bisericii Ltherane din Bucuresti.
Mesajul Preacucernicului Parinte Paroh Bogdan Paul, Consilier Eparhial al Bisericii Ortodoxe Armene
Onorabili frati intru Iisus Domnul, Raport al Marelui Prior Magistral al României privind activitatea Marelui Priorat al României – Mare Priorat Magistral al O.S.M.T.H. în anul 2006 A.D. (888 A.T.), precum şi direcţii privind activitatea pe viitor
1. … Ce a fost
Monseniore, Preacucernici părinţi, Fraţi şi surori întru Domnul,
Anul 2006 ne-a oferit prilejul de a începe noi acţiuni, de a ne consolida structurile în teritoriu şi de a ne îmbunătăţi cunoştinţele, modul de abordare şi atitudinea faţă de Ordinul nostru. Am avut bucuria de a ne întâlni şi de a cunoaşte noi fraţi şi surori, veniţi alături de noi spre a-şi aduce aportul la cele întreprinse de Marele Priorat al României al Ordinului Suprem Militar al Templului din Ierusalim. Am fost sprijiniţi în devenirea noastră spirituală de Capelanii şi Marii Capelani ai Marelui Priorat, cărora le mulţumim din tot sufletul şi pe care îi rog să fie tot timpul alături de noi, spre a nu ne lăsa să cădem în greşeală. Mulţumesc totodată Legatului Magistral pentru România, Cavaler Mare-Cruce Domenico Guzzonato, pentru sprijinul şi îndrumările date privind regulile şi regulamentele Ordinului şi pentru facilitarea legăturilor noastre cu structurile internaţionale ale Ordinului. Mulţumesc Marelui Consiliu, Comandanţilor structurilor subordonate şi vouă tuturor pentru susţinerea proiectelor noastre şi pentru toate faptele voastre bune. Am cunoscut fraţi şi surori din toată lumea cu ocazia participărilor internaţionale ale delegaţiilor noastre, sau la Capitulul Internaţional de la Bucureşti. Pot spune că, în România, Ordinul a trăit cu adevărat şi a început să-şi facă simţită prezenţa în societate. Iubiţi fraţi şi iubite surori, la Capitulul Naţional din 4 martie 2006 Marele Priorat al României număra 227 de membri. Astăzi, numărul membrilor noştri este de 424 din care 22 Sergenţi, 7 Scutieri şi 395 de Cavaleri şi Doamne ale Templului. Faţă de răspândirea în teritoriu a Ordinului nostru, s-a plecat de la un număr de 12 Comanderii ajungând la ora actuală la numărul de 20, fiind îndeplinite condiţiile constituirii a încă două cu ocazia Capitulului de astăzi. La nivel de macrostructuri, la ora actuală, funcţionează Ballivatele Provinciilor Muntenia, Transilvania şi al Maramureşului şi Sătmarului, precum şi Preceptoratul Regiunii Bucureştilor. Din păcate, nu am reuşit încă să constituim Comanderia din Galaţi, cu toate că numărul de membri permitea acest lucru, iar activitatea mai puţin susţinută a Comanderiilor din Moldova nu a permis încă constituirea Ballivatului Provinciei Moldova. Rămânem de asemenea datori să dezvoltăm Ordinul în provinciile Crişana, Oltenia, Dobrogea şi Bucovina, unde nu avem încă nici o Comanderie. Sunt convins că la acest moment de bilanţ, toţi participanţii aici de faţă se vor mobiliza spre a remedia aceste rămâneri în urmă. Dezvoltarea armonioasă a Ordinului în România este unul dintre obiectivele noastre de primă mărime, acest lucru ducând la o mai bună acţiune în plan social în toată ţara. Bineînţeles, chemarea mea spre a creea noi structuri teritoriale nu trebuie înţeleasă ca un îndemn la a ne dezvolta cu orice preţ. Calitatea celor ce vor veni alături de noi trebuie pusă în prim plan, pentru a păstra şi pe mai departe spiritul curat şi bucuria de a ne întâlni şi de a lucra împreună pentru binele celorlalţi şi pentru Slava lui Dumnezeu. Iubiţi fraţi şi iubite surori, în luna ianuarie 2006, o delegaţie a Marelui Priorat a participat pentru prima dată la acţiunea ecumenică organizată de Bisericile creştine – „Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor”. Din păcate, această acţiune care se desfăşoară în fiecare an, este foarte slab mediatizată în rândul creştinilor din România. De aceea noi, ca Ordin ecumenic, am luat iniţiativa de a face cât mai cunoscută această acţiune şi de a atrage cât mai mulţi drept-credincioşi la acest eveniment. Anul financiar 2006 a adus un venit, provenit din contribuţiile privind cotizaţia, donaţii ale membrilor şi contribuţii la investiri şi înnobilări, în valoare totală de aproximativ 320.000 lei. Această sumă a fost folosită parţial pentru reamenajarea sediului, procurarea logisticii necesare funcţionării Marelui Priorat, plata serviciilor oferite de terţi, a consumabilelor, a regaliei, obiectelor de inventar, serviciilor aferente diferitelor acţiuni (simpozioane, Capitul Internaţional, Capitule etc.). O parte din venituri a fost direcţionată spre acţiuni caritabile şi sprijinirea unor persoane dezavantajate financiar. In cursul anului, au fost acordate trei burse de studii, cu caracter lunar, pentru o elevă a Colegiului Naţional „Elena Cuza” din Bucureşti, o studentă la Şcoala Naţională de studii Politice şi Administrative şi un student la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării din cadrul Universităţii Bucureşti. De asemenea, Ordinul a sprijinit financiar apariţia revistei de matematică a Colegiului Naţional „George Coşbuc”. Acţiunile caritabile au fost direcţionate către: Căminul de bătrâni „Sfânta Maria” al „Congregaţiei Jesu” – romano–catolică din oraşul Popeşti-Leordeni, Parohia ortodoxă Boereşti din Argeş, Biserica ortodoxă „Sfântul Mina”, bătrânii bisericii Lutherane din Bucureşti. Cu ocazia manifestărilor de la Sighişoara, s-a organizat o colectă în favoarea Fundaţiei „S.O.S. Satele Copiilor România” din Cisnădiora. De asemenea, unele structuri teritoriale au avut iniţiative proprii privind organizarea de acţiuni caritabile, precum sprijinul acordat Spitalului de pediatrie din Piteşti şi cel în favoarea Fundaţiei de Abilitare „Speranţa” din Timişoara. Remarc în acest raport activitatea caritabilă a Comanderiei nr. 1 „Dimitrie Cantemir” – Bucureşti, a Comanderiei nr. 4 „Carol I” – Bucureşti, a Comanderiei nr. 7 „Sfântul Petru” – Ploieşti, a Comanderiei nr. 15 „Sfântul Teodor” – Bucureşti şi a Comanderiei nr. 20 „Jacques de Molay” – Timişoara. Tot în cadrul acţiunilor caritabile, se poate înscrie şi colecta de carte pentru bibliotecile satelor afectate de inundaţii. Colecta desfăşurată la finalul anului 2006 s-a bucurat de sprijinul deosebit al fraţilor şi surorilor din Comanderiile nr. 1 „Dimitrie Cantemir” – Bucureşti, nr. 3 „Sfântul Gheorghe” – Bucureşti, nr. 4 „Carol I” – Bucureşti, nr. 8 „Vlad Ţepeş” – Ilfov, nr. 12 „Sfântul Ioan Botezătorul” – Piatra Neamţ, şi nr. 15 „Sfântul Teodor” – Bucureşti. Cu ocazia sărbătorilor Paştelui şi Crăciunului, corul „Armonia” din Baia Mare a organizat o serie de concerte în biserici ortodoxe, romano-catolice şi greco-catolice din Transilvania, sub egida Marelui Priorat al României. Doresc să evidenţiez sprijinul acordat de Comanderiile şi de Cavalerii şi Doamnele Templului din Ballivatul Provinciei Transilvania, pentru organizarea acestor acţiuni. Concertele au reprezentat adevărate momente de bucurie a sufletului şi au fost apreciate de toţi participanţii. Activitatea se studiu şi cercetare a „Centrului de Studii şi Cercetări ale Evului Mediu şi al Ordinelor Cavalereşti” – structură subordonată Marelui Priorat al României, a fost încununată prin organizarea celui de-al doi-lea Simpozion a Ordinului în România cu tema „Templierii şi templarismul după moartea lui Jacques de Molay”. Simpozionul, desfăşurat în luna aprilie, s-a bucurat de participarea unui mare număr de Cavaleri şi Doamne ale Templului dar şi de participanţi din afara Ordinului. Iubiţi fraţi şi iubite surori, anul trecut au fost organizate în România: Capitulul Naţional Anual al Ordinului, din 4 martie în Bucureşti, două Capitule Naţionale organizate prin grija Ballivatului Provinciei Transilvania, la Cisnădioara, în 16 iulie, şi la Sighişoara, în 18 noiembrie, un Capitul local al Ballivatului Provinciei Transilvania, în data de 1 aprilie la Zalău (cu ocazia inaugurării Camerei Capitulare). Capitule de înnobilare au fost organizate în Bucureşti, la Cisnădioara şi la Sighişoara. In data de 9 septembrie 2006, România a avut ocazia de a fi organizatoarea şi gazda unui Capitul Internaţional, la care au participat delegaţii din: Marele Priorat Magistral al Spaniei, Marele Priorat al Franţei, Marele Priorat al Italiei, Marele Priorat al Angliei şi Ţării Galilor, Marele Preceptorat al S.U.A., Marele Priorat al Germaniei, Marele Priorat al Belgiei, Marele Priorat al Olandei, Marele Priorat al Portugaliei, Marele Priorat al Greciei, Prioratul Magistral al Perului, Prioratul Bulgariei. Prezenţa Marelui Maestru, A.S.E. Contele Dom Fernando Pinto de Sousa Fontes, a făcut ca evenimentul să fie cel mai important pentru Ordin în anul 2006. Cu această ocazie, România a primit din partea Marelui Maestru recunoaşterea şi ridicarea la rangul de Mare Priorat Magistral al O.S.M.T.H.. Cu ocazia ceremoniei de înnobilare, organizată la biserica Congregaţiei lui Isus din oraşul Popeşti-Leordeni, am avut onoarea să găzduim ceremonia de investire a noului Mare Prior al Franţei, de către Marele Maestru. Evenimentul a fost apreciat de participanţi, care au avut ocazia să observe evoluţiile semnificative ale Ordinului în ţara noastră şi rezultatele activităţii membrilor noştri. Iubiţi fraţi şi iubite surori, de o mare importanţă a fost şi participarea delegaţiilor noastre la Capitulele Internaţionale organizate la: Follina – Italia, Rennes le Chateau – Franţa, Londra – Anglia şi Skopje – Republica Macedonia. Intâlnirile cu alţi fraţi şi alte surori din alte ţări, particularităţile organizatorice şi de desfăşurare a ceremoniilor reprezintă un real câştig pentru cei care au participat la aceste evenimente. Experienţa acumulată va fi de mare folos activităţii noastre pe viitor. Iubiţi fraţi şi iubite surori, o realizare importantă pentru Ordinul nostru a fost şi amenajarea sediului Marelui Priorat al României, sediu unde se găsesc Cancelaria, biblioteca, muzeul şi Camera Capitulară. Acest lucru ne permite să ne dezvoltăm activitatea şi să deţinem un spaţiu reprezentativ pentru România, aspect apreciat de delegaţiile venite în vizită la Bucureşti cu ocazia Capitulului internaţional din 9 septembrie. Având în vedere activitatea noastră publică, era cu atât mai necesară amenajarea corespunzătoare a sediului, cu cât relaţiile nostre cu bisericile creştine, cu societatea civilă şi cu instituţiile statului devin mai strânse, necesitând şi vizite reciproce în vederea unei mai bune cunoaşteri. Rămânem recunoscători fraţilor şi surorilor care au contribuit dezinteresat la această acţiune. Activitatea Ordinului nostru nu s-a rezumat însă numai la cele enumerate până acum. Marele Priorat al României s-a implicat şi în acţiunile organizate de exponenţi ai societăţii civile privind unele evenimente petrecute în societate. Am participat la acţiunile organizate de Asociaţia Civic Media, în sprijinul Catedralei „Sfântul Iosif”, precum şi la cele împotriva deciziei C.N.C.D. de a interzice expunerea icoanelor şi a simbolurilor religioase în şcoli. Ca adevăraţi apărători ai creştinătăţii, ne-am alăturat tuturor acestor acţiuni, împlinind asfel scopul şi misiunea noastră. Iubiţi fraţi şi iubite surori, toate activităţile noastre s-au desfăşurat public şi au fost consemnate de presă şi în paginile noastre de web. Unii ne-au reproşat că nu era cazul să ne facem publice acţiunile şi că activitatea caritabilă trebuia desfăşurată cu discreţie, sau, chiar mai mult, într-un total anonimat. Ca buni creştini, noi cunoaştem şi urmăm preceptele evanghelice, iar în Evanghelia după Matei, la capitolul 5, însuşi Mântuitorul ne învaţă cum să ne manifestăm pentru faptele bune:
„Voi
sunteţi sarea pământului; dacă sarea se va strica, cu ce se va săra?
De nimic nu mai e bună, decât să fie aruncată afară şi călcată în
picioare de oameni. Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri.” Iubiţi fraţi şi iubite surori, în activitatea noastră au existat şi disfuncţionalităţi. Nu întotdeauna am reuşit să ne facem datoria la înălţimea cerinţelor Ordinului. Au existat şi cazuri în care am constatat, cu mâhnire, că nu toţi au venit lângă noi spre a lucra împreună pentru fapte bune şi plăcute lui Dumnezeu. Din păcate, de multe ori ne-am amintit de cuvintele „Mulţi chemaţi, puţini aleşi”. Am fost astfel nevoit să suspend pe doi dintre fraţii noştri, pentru faptele lor reprobabile la adresa Ordinului. Asemenea acte le doresc cât mai rare, sau, dacă este cu putinţă, ele să nu mai fie deloc. Obligaţi fiind de statutul nostru şi de moştenirea pe care o avem, este cu atât mai necesar să cântărim bine pe cei ce doresc să ni se alăture. Ordinul nostru, militant creştin, ecumenic şi caritabil, ne obligă să ne iubim aproapele, dar, nu suntem datori să acceptăm pe toată lumea în Ordin. Iubiţi fraţi şi iubite surori, doresc să mulţumesc tuturor celor ce s-au implicat activ în activităţile Ordinului în cursul anului precedent, iar pentru faptele lor bune vor primi răsplată de la Dumnezeu. Eu pot numai să-i evidenţiez, acordându-le mici recompense, astfel încât să fie un exemplu atât pentru toţi membri noştri, cât şi pentru cei ce vor veni lângă noi de aici înainte. Începând din această zi, cu fiecare ocazie, voi avea în vedere să scot în evidenţă atât pe cei merituoşi, cât şi pe cei ce ni s-au alăturat doar din motive „la modă”, sau pentru festivism, sau pentru câştigarea unui sistem de relaţii.
2. Ce va urma …
Iubiţi fraţi şi iubite surori, Ordinul Suprem Militar al Templului din Ierusalim (OSMTH), prin Marele Priorat Magistral al României (MPMR), va continua în anul 2007 construcţia începută în ţara noastră, construcţie care se bazează pe cele trei mari direcţii urmărite de Ordinul modern. Apărarea Bisericii creştine şi promovarea principiilor ei în societate, este o direcţie cum nu se poate mai ancorată în realitatea actuală. În faţa influenţelor tot mai concertate ale atâtor filosofii necreştine, unele chiar de o îndoielnică provenienţă, sau în faţa fenomenului tot mai accentuat al secularizării societăţii, rolul nostru devine din ce în ce mai bine conturat, iar locul nostru, lângă şi în apărarea valorilor creştine, este cu atât mai bine stabilit. Rolul militant, moştenit de la înaintaşii noştri, Cavalerii Templieri, este caracteristic nouă, spre deosebire de alte Ordine care, de la înfiinţare, erau destinate în special scopurilor caritabile şi ospitaliere. Ca buni creştini, cu toţii facem parte din Biserica Luptătoare care în ceruri se transformă în Biserica Triumfătoare, dar, spre deosebire de alţi creştini, noi am fost primiţi şi înnobilaţi în acest Ordin ce a reprezentat întotdeauna elita oştilor creştine. Iată de ce, prin pregătirea noastră, cu ajutorul nepreţuit al Capelanilor şi al Marilor Capelani, lupta noastră devine cu atât mai eficientă, cu cât armele nostre - CUVÂNTUL şi FAPTA - sunt mai bine cizelate. Apostolatul laic, sau Liturghia de după Litrghie, este misiunea încredinţată nouă, iar acest lucru suntem datori să-l explicăm cum se cuvine celor ce încă nu ne cunosc. Este adevărat, identitatea nostră încă nu este bine cunoscută şi uneori se fac regretabile confuzii. Pentru aceasta, în anul care vine şi în cei ce vor urma, acţiunea noastră de a ne face cunoscuţi în societate este în prim plan. Am afirmat şi întăresc încă o dată, OSMTH nu este acelaşi cu Ordinul Templului, suprimat prin Bula Papala Vox in Excelso, el este moştenitorul şi continuatorul tradiţiilor, spiritului şi principiilor vechiului Ordin. Legitimitatea de a fi fiul şi urmaşul vechiului Ordin ne este dată prin documentul care atestă continuitatea - „Charta Transmissionis” - emisă de succesorul lui Jacques de Molay, Marele Maestru Johannes Marcus Larmenius, în anul 1324 şi subscrisă de succesorii săi. Datoria de a fi primii în lupta pentru apărarea creştinătăţii ne-a fost astfel transmisă, iar noi trebuie să fim pregătiţi să ne-o asumăm. În tratatele ecleziastice bizantine, găsim următoarea definiţie: „Sursa oricărei erezii o constituie citirea Scripturilor de către oameni neinstruiţi.”. Iată de ce, ajutorul din partea Bisericii prin Marii Capelani şi Capelanii destinaţi să ne călăuzească este esenţial, pentru a nu cădea în geşeală şi a putea să devenim un scut fără fisuri în apărarea creştinătăţii. Voi face apel de fiecare dată, spre a ni se dărui ADEVĂRUL şi CUNOAŞTEREA de la cei dăruiţi cu har. Nu suntem o simplă asociaţie culturală şi de caritate, dimensiunea noastră este cu totul alta, iar cei ce vor înţelege ne vor sprijini, spre a putea şi noi atunci cînd va fi momentul să-i putem cu adevărat sprijini. O a doua direcţie, nu mai puţin importantă, este cea caritabilă, aceea de a-i ajuta pe cei aflaţi în nevoie şi pe cei nedreptăţiţi. Mila şi dragostea faţă de aproapele sunt datoria oricărui creştin. Mântuitorul ne-a învăţat acest lucru şi ne-a îndemnat să-i urmăm pilda. Dar, dacă suntem datori a urma această cale ca buni creştini, calitatea noastră de Cavaleri ne obligă în plus. Altruismul, setea de dreptate, îmbinate armonios cu principiile creştine, definesc noţiunea de cavalerism şi-l înnobilează pe cel ce le practică. Noi, ca de altfel toate Ordinele cavalereşti care mai există astăzi, avem datoria nu numai de a le practica, ci şi a le promova, punându-le la loc de cinste în această lume în care adeseori valorile sunt răsturnate. Dacă până acum, Ordinul nostru, în România, a fost într-un proces de dezvoltare şi consolidare a structurilor teritoriale, de acum înainte, preocuparea nostră trebuie să se îndrepte mai ales spre acţiuni în acest sens. Desigur că orice iniţiativă particulară sau de grup (mă refer la o structură subordonată) este binevenită. Nu trebuie însă uitat că noi acţionăm unitar, şi nu dezorganizat, ca o armată bine instruită, pentru ca efectul în societate să fie pe măsură. De aceea noi toţi, fraţi şi surori, trebuie să ne abţinem de la acţiuni singulare (nu suntem Cavaleri rătăcitori!), şi să ne coordonăm la nivel naţional pentru a ne asigura o victorie la înălţimea a ceea ce reprezentăm. A treia direcţie, aceea de studiu şi de cercetare a istoriei Ordinului nostru şi a conexiunilor în diferite etape de dezvoltare a societăţii, precum şi aducerea la lumină a adevărului despre vechiul Ordin reprezintă nu numai un act de reparaţie morală faţă de greşelile făcute în trecut împotriva Ordinului, ci şi o modalitate de a îndrepta posibile erori din prezent, făcute din necunoaşterea istoriei adevărate. Cursurile, simpozioanele, articolele din presă sau reviste de specialitate trebuie să fie cât mai la obiect şi cât mai bine documentate, dezvăluind astfel impostorii care se folosesc de numele Ordinului, spre a-şi atinge scopurile mercantile şi adesea având ca ţintă însăşi religia creştină. Dialogul nostru cu istorici şi cu cercetători preocupaţi de perioada evului mediu şi de istoria Ordinelor cavalereşti devine astfel un comandament de urmat, iar legăturile şi schimbul de informaţii cu reprezentanţii altor Ordine, o modalitate de a descoperi noi surse de documentare şi legături utile acestui demers. Iubiţi fraţi şi iubite surori, urmând îndeaproape aceste trei direcţii, Ordinul nostru trebuie să fie capabil să-şi definească clar identitatea şi să-şi afirme vocaţia sa în lumea de astăzi. Deschiderea României spre lumea civilizată implică şi riscul apariţiei în ţara nostră a tot felul de organizaţii ce se revendică a fi templiere. În faţa acestui fenomen, existent pe tot globul, poziţia noastră trebuie să fie fermă, nelăsând să se facă confuzie între noi şi aceste grupări. Aici doresc să atrag atenţia asupra unor puncte de vedere ce pot apărea în relaţiile pe care noi le-am stabilit până acum cu societatea şi cu Biserica. În primul rând, este vorba de negarea posibilităţii existenţei astăzi a vreunui Ordin Templier, el fiind abolit prin Bula Vox in Excelso. Repet, noi suntem fiul legitim al vechiului Ordin al Templului, recunoscut ca atare prin Marii Maeştri care au transmis către noi spiritul şi tradiţiile acestuia. Am primit suprema recunoaştere şi „botezul” prin Decretul Imperial al lui Napoleon al III-lea, în anul 1853, care ne-a dăruit numele pe care îl purtăm azi – „Ordo Supremus Militaris Templi Hierosolymitani”. Documentele ne conferă legitimitatea, iar faptele o întăresc. Al doilea punct de vedere este generat de schismele apărute în ultimul secol în Ordinul nostru. Prin afirmaţiile pe care le propagă şi prin modul „gălăgios” de manifestare, schismaticii pot induce ideea că ei ar fi adevăraţii continuatori ai Ordinului Templier. Mă întreb: Cum poate fi mai adevărat un Ordin care s-a desprins de curând din trunchiul legitim, decât însuşi acest trunchi care i-a primit, i-a investit Cavaleri şi le-a deschis drumul onoarei şi pe care ei l-au trădat, l-au abandonat pentru interese de grup, iar acum îl denigrează ? Răspunsul la această întrebare cred că este de prisos. Un al treilea punct de vedere se poate cristaliza prin existenţa a tot felul de grupuscule, înfiinţate în secolele al 19-lea şi al 20-lea, cu tematică templieră doar pentru că subiectul era şi este „la modă”. Aceste grupuri, uneori chiar hilare, pot arunca o umbră asupra noastră, dacă nu ne ferim şi nu ne pregătim să le explicăm existenţa cum se cuvine. A intra în polemică cu asemenea grupuri ar fi o mare greşeală. A le minimiza efectul asupra societăţii este, de asemenea, o greşeală. Poziţia noastră trebuie să fie decentă şi foarte bine documentată. Fac apel la voi toţi, şi mai ales la „Centrul de studii şi cercetări” al Marelui Priorat Magistral al României, rugându-vă să ne puneţi la dispoziţie orice material ar putea ajuta în acest sens. Iubiţi fraţi şi iubite surori, trebuie totuşi în continuare să ne preocupe dezvoltarea teritorială a Ordinului nostru, în acest mod devenind pe zi ce trece o tot mai prezentă componentă a societăţii civile, societate în care noi trebuie să readucem principiile de cavalerism şi de onoare pe care le aprofundăm la Capitulele noastre. Dezvoltarea Ordinului trebuie să se producă în mod armonios şi fără rabat de la calitate, dar este imperios necesar ca ea să se producă. Toţi suntem chemaţi la acest travaliu şi toţi purtăm reponsabilitatea în acest sens. Sper ca bunul Dumnezeu să ne călăuzească paşii în această direcţie. Iubiţi fraţi şi iubite surori, modul în care am gândit structurile teritoriale la nivel macro, mă refer la Provincii şi Regiuni, adică la Ballivate şi Preceptorate, va trebui să ajute la coordonarea eficientă a Ordinului în teritoriu, la armonizarea acţiunilor şi manifestărilor noastre, astfel încât să fim percepuţi la nivel naţional ca o structură bine organizată, unitară, eficientă şi mai ales foarte utilă. Nădăjduind la această poziţie, noi nu facem decât să-l cinstim cum se cuvine pe părintele nostru – Ordinul Templului - şi să ne câştigăm dreptul şi legitimitatea de a-l apăra faţă de percepţia eronată indusă de tot felul de romane sau scrieri actuale care, fiind fabricate din dorinţa de senzaţional şi prin spiritul mercantil al celor ce le patronează, aduc grave prejudicii adevărului istoric şi spiritual. Mai mult decât atât, profită de faptul că este un subiect „la modă”, aducând grave prejudicii creştinismului şi Bisericii lui Hristos, accentuând fenomenul secularizării şi ademenindu-i pe semenii noştri pe cărările întunericului. Aşa precum mantia ne protejează pe fiecare dintre noi, cu toţii trebuie să devenim un singur trup, spre apărarea dreptei credinţe, a adevărului şi a fraţilor şi surorilor întru Hristos. Trebuie să avem cât mai mulţi aleşi, astfel încât să zădărnicim lucrarea necurată. Victoria nu este pentru noi, ci pentru Slava şi Numele Domnului, iar faptele noastre vor fi numai de El cântărite. Iubiţi fraţi şi iubite surori, anul 2007 este un an de tristeţe pentru Ordinul nostru. Ziua de 13 octombrie 1307 a reprezentat victoria puterii seculare asupra Bisericii. Arestarea, torturile prin care s-au smuls mărturii false, martori mincinoşi şi alte asemenea lucruri au dus la abolirea Ordinului. Conştienţi de încărcătura acestor evenimente, este cu atât mai imperios să încercăm să îndreptăm lucrurile. Poate că Domnul ne va dărui cu forţa necesară şi ne va întări în faptele nostre, spre a putea reuşi o reparaţie morală pentru înaintaşii noştri. Trebuie să fim pregătiţi pentru a-i apăra pe ei şi pentru a apăra spiritul şi principiile moştenite, iar acest lucru va trebui să devină misiunea de căpătâi a fiecăruia dintre noi. Uniţi, pregătiţi şi hotărâţi, vom reuşi! Altfel, istoria nu va face decât să ne uite sau, mai rău, să ne aşeze laolaltă cu escrocii, mincinoşii şi saltimbancii.
Non Nobis Domine, Non Nobis, Sed Nomini Tuo da Gloriam !
Amin !
Bucureşti, 3 martie 2007 A.D. (889 A.T.)
Cavaler Mare Cruce Dan VASILIU Marele Prior Magistral al României
GALERIA FOTO
Top pf page
|
|
Ó Marele Priorat Magistral al Romaniei al OSMTH
|