CATEHISM ROMANO-CATOLIC 

INTRODUCERE

1. Eşti creştin?
Da, sunt creştin prin harul lui Dumnezeu.

2. Cine este creştin adevărat?
Creştin adevărat este acela care, fiind botezat, crede şi mărturiseşte învăţătura creştină.

3. Ce este învăţătura creştină?
Învăţătura creştină este învăţătura lui Cristos, pe care au predicat-o Apostolii şi o învaţă sfânta Biserică.

4. Unde este cuprinsă pe scurt învăţătura creştină?
Învăţătura creştină este cuprinsă pe scurt în catehism.

5. Este necesar să cunoaştem catehismul?
Da, este necesar, deoarece ne ajută să-l cunoaştem pe Dumnezeu şi să-l slujim, pentru mântuirea noastră.

6. Câte părţi cuprinde catehismul?
Catehismul cuprinde patru părţi:

1. Despre Simbolul credinţei

2. Despre porunci

3. Despre sacramente

4. Despre rugăciune.

PARTEA I  - DESPRE SIMBOLUL CREDINŢEI

7. Unde este cuprins pe scurt ceea ce trebuie să credem?
Ceea ce trebuie să credem este cuprins pe scurt în cele douăsprezece articole ale Simbolului credinţei, sau al Apostolilor.

8. Spune Simbolul Apostolilor.

1. Cred în Dumnezeu, Tatăl atotputernicul, creatorul cerului şi al pământului;

2. şi în Isus Cristos, Fiul său unic, Domnul nostru;

3. care s-a zămislit de la Duhul Sfânt, s-a născut din Maria Fecioara;

4. a pătimit sub Ponţiu Pilat, s-a răstignit, a murit şi s-a îngropat;

5. s-a coborât în iad, a treia zi a înviat din morţi;

6. s-a suit la ceruri, şade la dreapta lui Dumnezeu, Tatăl atotputernicul,

7. de unde are să vină să judece pe vii şi pe morţi.

8. Cred în Duhul Sfânt;

9. sfânta Biserică catolică, împărtăşirea sfinţilor;

10. iertarea păcatelor;

11. învierea morţilor;

12. viaţa veşnică. Amin.

1. DESPRE DUMNEZEU

9. Cine este Dumnezeu?
Dumnezeu este duh desăvârşit, Creatorul cerului şi al pământului.

10. Pentru ce spunem că Dumnezeu este duh?
Spunem că Dumnezeu este duh pentru că este o fiinţă care are minte şi voinţă, dar nu are trup, şi de aceea nu-l putem vedea.

11. Pentru ce spunem că Dumnezeu este desăvârşit?
Spunem că Dumnezeu este desăvârşit pentru că El are toate însuşirile cele bune, fără număr şi fără măsură.

12. Cum este Dumnezeu?
Dumnezeu este veşnic, prezent pretutindeni, atotştiutor, atotputernic, sfânt, drept.

13. Pentru ce spunem că Dumnezeu e veşnic?
Spunem că Dumnezeu este veşnic pentru că El nu are început şi nici nu va avea sfârşit.

14. Unde este Dumnezeu?
Dumnezeu este pretutindeni: în cer, pe pământ şi în tot locul.

15. Ştie şi vede Dumnezeu totul?
Dumnezeu este atotştiutor: el ştie şi vede totul, chiar şi gândurile.

16. Poate Dumnezeu să facă totul?
Dumnezeu este atotputernic: el poate face tot ce voieşte.

17. Este Dumnezeu sfânt?
Dumnezeu este sfânt: el iubeşte binele şi urăşte răul.

18. Este Dumnezeu drept?
Dumnezeu este drept: el răsplăteşte binele şi pedepseşte răul.
 

2. DESPRE SFÂNTA TREIME

19. Câte persoane sunt în Dumnezeu?
În Dumnezeu sunt trei persoane: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh.

20. Este fiecare persoană Dumnezeu adevărat?
Fiecare persoană este Dumnezeu adevărat.

21. Sunt mai mulţi Dumnezei?
Cele trei persoane sunt numai un singur Dumnezeu.

22. Cum se numeşte misterul unui singur Dumnezeu în trei persoane?
Misterul unui singur Dumnezeu în trei persoane se numeşte Sfânta Treime.

23. Ce numim mister?
Numim mister orice adevăr descoperit nouă de Dumnezeu şi pe care nu-l putem pricepe cu mintea noastră.

24. Prin ce semn ne arătăm credinţa în Sfânta Treime?
Ne arătăm credinţa în Sfânta Treime prin semnul sfintei Cruci.
 

3. DESPRE FACEREA LUMII

25. Cine a făcut lumea?
Dumnezeu a făcut lumea: cerul şi pământul şi toate câte sunt în ele.

26. Din ce a făcut Dumnezeu lumea?
Dumnezeu a făcut lumea din nimic.

27. Se îngrijeşte Dumnezeu de lume?
Dumnezeu se îngrijeşte de lume: El o cârmuieşte şi o păstrează.

28. Cum se numeşte grija lui Dumnezeu faţă de lume?
Grija lui Dumnezeu faţă de lume se numeşte pronie, sau providenţă dumnezeiască.

 

4. DESPRE ÎNGERI

29. Dumnezeu a făcut numai lumea văzută?
Afară de lumea văzută, Dumnezeu a făcut şi multe duhuri, pe care le numim îngeri.

30. Cum erau îngerii, când i-a făcut Dumnezeu?
Toţi îngerii erau buni şi fericiţi.

31. Au rămas toţi îngerii buni şi fericiţi?
Nu toţi îngerii au rămas buni şi fericiţi: unii au păcătuit şi de aceea au fost aruncaţi în iad.

32. Cum se numesc îngerii care ne păzesc?
Îngerii care ne păzesc se numesc îngeri păzitori.

33. Ce fac îngerii păzitori pentru noi?
Îngerii păzitori ne apără sufletul şi trupul, se roagă pentru noi şi ne îndeamnă la bine.

34. Cum se numesc îngerii care au păcătuit?
Îngerii care au păcătuit se numesc diavoli, sau duhuri necurate.

 

5. DESPRE CEI DINTÂI OAMENI ŞI DESPRE PĂCATUL STRĂMOŞESC

35. Cum se numeau cei dintâi oameni?
Cei dintâi oameni se numeau Adam şi Eva.

36. Cum l-a făcut Dumnezeu pe Adam?
Dumnezeu l-a făcut pe Adam din pământ, i-a dat suflet nemuritor, şi l-a aşezat în raiul pământesc, sau paradis.

37. Din ce este compus omul?
Omul este compus din trup şi suflet nemuritor, care este creat după asemănarea lui Dumnezeu.

38. Pentru ce l-a făcut Dumnezeu pe om?
Dumnezeu l-a făcut pe om ca omul să-l cunoască, să-l iubească, să-i slujească, şi astfel să dobândească viaţa veşnică.

39. Cum erau la început cei dintâi oameni?
Cei dintâi oameni erau la început buni: ei erau sfinţi şi drepţi.

40. Au rămas Adam şi Eva buni?
Adam şi Eva n-au rămas buni; ei au păcătuit şi au fost alungaţi din paradis.

41. Ce păcat au făcut Adam şi Eva?
Adam şi Eva au mâncat din pomul oprit, neascultând de porunca lui Dumnezeu.

42. A dăunat acest păcat numai lui Adam şi Evei?
Acest păcat nu a dăunat numai lui Adam şi Evei, ci a trecut la toţi oamenii.

43. Cum se numeşte acest păcat?
Acest păcat se numeşte păcatul strămoşesc.

44. Ce s-ar fi întâmplat cu oamenii dacă Dumnezeu n-ar fi avut milă de ei?
Dacă Dumnezeu n-ar fi avut milă de oameni, nici un om nu s-ar fi putut mântui.

45. Cum a avut Dumnezeu milă de oameni?
Dumnezeu a avut milă de oameni făgăduind şi trimiţând un Mântuitor.

 

6. DESPRE MÂNTUITOR
(Art. II al Simbolului)

46. Cine este Mântuitorul sau Mesia?
Mântuitorul sau Mesia este Fiul unic al lui Dumnezeu, Domnul nostru Isus Cristos.

47. Pentru ce Isus Cristos se numeşte Domnul nostru?
Isus Cristos se numeşte Domnul nostru pentru că El ne-a creat şi ne-a răscumpărat din păcate prin sângele său.

 

7. DESPRE ÎNTRUPAREA FIULUI LUI DUMNEZEU
(Art. III al Simbolului)

48. De la cine a primit Fiul lui Dumnezeu firea omenească?
Fiul lui Dumnezeu a primit firea omenească de la Sfânta Fecioară Maria prin puterea Sfântului Duh.

49. Cum se numeşte acest mister?
Acest mister se numeşte: Întruparea Fiului lui Dumnezeu.

50. Cum este numită pentru aceasta Sfânta Fecioară Maria?
Sfânta Fecioară Maria mai este numită Maica lui Dumnezeu, sau Născătoarea de Dumnezeu.

51. Ce credem despre Isus Cristos în legătură cu misterul întrupării?
Credem că Isus Cristos este totodată Dumnezeu adevărat şi om adevărat.

52. Câte naturi sau firi sunt în Isus Cristos?
În Isus Cristos sunt două firi sau naturi: natura dumnezeiască, pentru că este Dumnezeu şi natura omenească, pentru că este om.

53. Câte persoane sunt în Isus Cristos?
În Isus Cristos este o singură persoană: persoana dumnezeiască.

54. A avut Isus Cristos, ca om, şi un tată?
Isus Cristos, ca om, nu a avut tată.

55. Cine a fost Sfântul Iosif?
Sfântul Iosif n-a fost tatăl, ci numai purtătorul de grijă al lui Isus Cristos şi soţul feciorelnic al sfintei Fecioare Maria.

56. Unde s-a născut Isus Cristos?
Isus Cristos s-a născut la Betleem, într-un grajd sărac.

57. Când sărbătorim naşterea lui Isus Cristos?
Sărbătorim naşterea lui Isus Cristos în ziua de Crăciun, la 25 decembrie.

58. Unde a trăit Isus în tinereţea sa?
În tinereţea sa, Isus a trăit la Nazaret şi a fost supus părinţilor săi.

59. Ce s-a întâmplat când Isus era de treizeci de ani?
Când era de treizeci de ani, Isus Cristos a fost botezat de sfântul Ioan Botezătorul în râul Iordan.

60. Ce a făcut Isus după ce a fost botezat?
După ce a fost botezat, Isus şi-a ales doisprezece apostoli, a început să predice Evanghelia şi a făcut multe minuni.

61. Spune câteva minuni făcute de Isus Cristos!
Isus a prefăcut apa în vin la nunta din Cana, a săturat cinci mii de oameni numai cu cinci pâini, a vindecat bolnavi, a înviat morţi.
 

8. DESPRE PATIMA, MOARTEA, ÎNVIEREA ŞI ÎNĂLŢAREA LA CER A LUI ISUS CRISTOS
(Art. IV, V şi VI ale Simbolului)

62. Ce a pătimit Isus Cristos?
Isus Cristos a asudat sânge pe muntele Măslinilor, a fost biciuit, încoronat cu spini şi răstignit pe cruce, pe care a murit.

63. A pătimit Isus Cristos ca Dumnezeu sau ca om?
Isus Cristos nu putea pătimi ca Dumnezeu; El a pătimit numai ca om.

64. Unde a fost răstignit Isus Cristos?
Isus Cristos a fost răstignit pe muntele Golgota, aproape de Ierusalim, în Vinerea Mare.

65. Pentru ce a pătimit Isus Cristos?
Isus Cristos a pătimit ca să ne răscumpere din păcate şi să ne facă
fericiţi în veci.

66. Ce s-a întâmplat după moartea lui Isus Cristos?
După moartea lui Isus Cristos, trupul lui a fost luat jos de pe cruce şi îngropat, iar sufletul lui s-a coborât în limb, unde sufletele celor drepţi aşteptau timpul mântuirii.

67. A rămas trupul lui Isus Cristos în mormânt?
Trupul lui Isus Cristos n-a rămas în mormânt, ci a treia zi a înviat din morţi cu mare slavă.

68. Când sărbătorim învierea lui Isus Cristos?
Sărbătorim Învierea lui Isus Cristos în ziua de Paşti.

69. Ce s-a întâmplat la patruzeci de zile după învierea lui Isus Cristos?
La patruzeci de zile după înviere, Isus Cristos s-a înălţat la cer.
 

9. DESPRE JUDECATA PARTICULARĂ ŞI JUDECATA UNIVERSALĂ
(Art. VII al Simbolului)

70. Când va veni din nou Isus Cristos?
Isus Cristos va veni din nou la sfârşitul lumii ca să judece pe toţi oamenii: pe cei buni şi pe cei răi.

71. Despre ce vor fi judecaţi oamenii?
Oamenii vor fi judecaţi despre toate gândurile, cuvintele şi faptele lor.

72. Ce se va întâmpla după judecată?
După judecată cei răi vor merge în iad, iar cei buni, în cer.

73. Mai este şi altă judecată afară de judecata de pe urmă, sau universală?
Afară de judecata de pe urmă, sau universală, mai este şi judecata particulară, la care va fi judecat fiecare om îndată după moartea sa.

74. Unde se duce sufletul după judecata particulară?
După judecata particulară sufletul se duce în cer, sau în iad, sau în purgator.

75. Ce este cerul?
Cerul este locul de fericire veşnică şi desăvârşită.

76. Care suflete merg în cer?
În cer merg sufletele acelora care mor în stare de har sfinţitor şi sunt curate de toate păcatele şi de pedepsele lor.

77. Ce este iadul?
Iadul este locul de suferinţă veşnică.

78. Care suflete merg în iad?
În iad merg sufletele acelora care mor în stare de păcat de moarte.

79. Ce este purgatorul?
Purgatorul este locul de suferinţe vremelnice.

80. Care suflete merg în purgator?
În purgator merg sufletele acelora care mor cu păcate lesne iertătoare, sau care n-au ispăşit pe pământ pedeapsa pentru păcatele iertate.
 

10. DESPRE SFÂNTUL DUH
(Art. VIII al Simbolului)

81. Cine este Sfântul Duh?
Sfântul Duh este a treia persoană a Sfintei Treimi, Dumnezeu adevărat ca şi Tatăl şi Fiul.

82. De la cine purcede Sfântul Duh?
Sfântul Duh purcede din veci de la Tatăl şi de la Fiul.

83. Ce haruri ne dă Sfântul Duh?
Sfântul Duh ne sfinţeşte şi ne ajută să putem face binele şi să fugim de rău.

84. Când a trimis Dumnezeu Bisericii pe Sfântul Duh?
Dumnezeu a trimis Bisericii pe Sfântul Duh zece zile după înălţarea la cer a lui Isus Cristos, când apostolii erau în Ierusalim.

85. Când sărbătorim coborârea Sfântului Duh?
Sărbătorim coborârea Sfântului Duh în ziua de Rusalii (Pentecoste).
 

11. DESPRE BISERICĂ ŞI ÎMPĂRTĂŞIREA SFINŢILOR
(Art. IX al Simbolului)

86. Ce este Biserica?
Biserica este comunitatea tuturor credincioşilor de pe pământ, uniţi între ei prin aceeaşi credinţă şi aceleaşi sacramente, sub conducerea Papei şi a episcopilor în unire cu el.

87. Cine a întemeiat Biserica?
Isus Cristos a întemeiat Biserica.

88. Cine a fost cel dintâi cap al Bisericii?
Sfântul Petru a fost cel dintâi cap al Bisericii.

89. Cine este urmaşul Sfântului Petru şi capul văzut al Bisericii?
Urmaşul Sfântului Petru şi capul văzut al Bisericii lui Isus Cristos este Papa de la Roma.

90. Cine sunt urmaşii celorlalţi Apostoli?
Urmaşii celorlalţi Apostoli sunt episcopii.

91. Cine sunt preoţii?
Preoţii sunt ajutătorii episcopilor.

92. Poate greşi Biserica atunci când ne învaţă lucruri ce privesc credinţa?
Biserica, şi chiar Papa singur, nu pot greşi când ne învaţă lucruri ce privesc credinţa şi moravurile, adică sunt infailibili.

93. Cum este adevărata Biserică a lui Isus Cristos?
Adevărata Biserică a lui Isus Cristos este una, sfântă, catolică şi apostolică.

94. Ce înţelegem prin cuvintele Simbolului apostolic: "Împărtăşirea Sfinţilor"?
Prin cuvintele "Împărtăşirea Sfinţilor" înţelegem unirea care există între toţi membrii Bisericii aflaţi în cer, în purgator şi pe pământ.

95. Cum suntem uniţi cu sfinţii din cer?
Suntem uniţi cu sfinţii din cer prin rugăciunile noastre către ei şi prin harurile pe care ei ni le dobândesc de la Dumnezeu.

96. Cum suntem uniţi cu sufletele din purgator?
Suntem uniţi cu sufletele din purgator prin rugăciunile şi prin faptele bune pe care le facem în scopul de a le uşura suferinţele.

97. Cum sunt uniţi între ei credincioşii de pe pământ?
Credincioşii de pe pământ sunt uniţi între ei prin faptul că iau parte cu toţii la bunurile duhovniceşti ale Bisericii.
 

12. DESPRE IERTAREA PĂCATELOR
(Art. X al Simbolului)

98. Când face omul un păcat?
Omul face un păcat când calcă cu ştiinţă şi voinţă o poruncă a lui Dumnezeu sau a Bisericii.

99. Ce porunci trebuie să păzim?
Noi trebuie să păzim toate poruncile lui Dumnezeu şi ale Bisericii.

100. În câte feluri se face un păcat?
Un păcat se poate face cu gândul, cuvântul, fapta şi omisiunea.

101. Sunt toate păcatele deopotrivă de mari?
Nu toate păcatele sunt deopotrivă de mari: unele sunt mari, sau de moarte, iar altele sunt mici, sau lesne-iertătoare.

102. Păcatul de moarte este un rău mare?
Păcatul de moarte este cel mai mare rău, pentru că prin el omul pierde harul sfinţitor şi se face vrednic de pedeapsa veşnică a iadului.

103. Trebuie multe păcate de moarte ca să ne facem vrednici de pedeapsa veşnică a iadului?
Ca să ne facem vrednici de pedeapsa veşnică a iadului este deajuns un singur păcat de moarte.

104. Când face omul un păcat de moarte?
Omul face un păcat de moarte când calcă o poruncă a lui Dumnezeu sau a Bisericii în lucru mare, cu ştiinţă şi voinţă deplină.

105. Când face omul un păcat lesne-iertător?
Omul face un păcat lesne-iertător când calcă o poruncă a lui Dumnezeu sau a Bisericii în lucru mic, ori în lucru mare, dar fără ştiinţă sau voinţă deplină.

106. Pot fi iertate toate păcatele în Biserica lui Isus Cristos?
În Biserica lui Isus Cristos pot fi iertate toate păcatele, prin botez sau prin pocăinţă.

107. Care păcate se iartă prin botez?
Prin botez se iartă păcatul strămoşesc şi toate păcatele făcute înainte de botez.

108. Care păcate se iartă prin pocăinţă?
Prin pocăinţă se iartă toate păcatele făcute după botez.
 

13. DESPRE ÎNVIEREA MORŢILOR ŞI VIAŢA VEŞNICĂ
(Art. XI şi XII ale Simbolului)

109. Ce se va întâmpla la sfârşitul lumii?
La sfârşitul lumii vor învia morţii.

110. Ce va urma după sfârşitul lumii?
După sfârşitul lumii va urma veşnicia fericită în cer pentru cei buni şi nefericită în iad pentru cei răi.

111. Pentru ce zicem AMIN la sfârşitul Simbolului?
La sfârşitul Simbolului zicem AMIN, adică "Aşa să fie", pentru a arăta că noi credem cu tărie toate câte sunt cuprinse în el.

PARTEA A II-A  -  DESPRE PORUNCILE LUI DUMNEZEU ŞI ALE BISERICII


1. DESPRE PORUNCILE DE CĂPETENIE

112. Suntem datori a ţine poruncile?
Da, suntem datori a ţine poruncile, căci Isus Cristos a zis: "Dacă vrei să intri în viaţa veşnică, păzeşte poruncile".

113. Care sunt poruncile de căpetenie, ce cuprind în sine pe celelalte?
Poruncile de căpetenie ce cuprind în sine pe celelalte sunt: porunca dragostei către Dumnezeu şi porunca dragostei către aproapele.

114. Spune aceste două porunci aşa cum apar în Evanghelie.
"Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din tot cugetul tău. Aceasta este cea mai mare şi cea dintâi poruncă. Iar a doua este asemenea acesteia: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi".

115. Ce este dragostea către Dumnezeu?
Dragostea către Dumnezeu este o virtute suprafirească prin care îl iubim pe Dumnezeu mai presus de orice, fiindcă El este vrednic de dragostea noastră.

116. Ce înseamnă a iubi pe Dumnezeu mai presus de orice?
A iubi pe Dumnezeu mai presus de orice înseamnă a-l iubi şi preţui pe Dumnezeu astfel încât să fim gata a pierde orice mai degrabă decât să-l mâniem.

117. Cum cunoaştem că-l iubim pe Dumnezeu?
Cunoaştem că-l iubim pe Dumnezeu atunci când facem ceea ce-i place lui: când îi ţinem poruncile.

118. Ce este dragostea către aproapele?
Dragostea către aproapele este o virtute suprafirească prin care îl iubim pe aproapele nostru ca pe noi înşine, din dragoste către Dumnezeu.
119. Cine este aproapele nostru?
Aproapele nostru este orice om, fără deosebire de religie şi naţionalitate, chiar şi vrăjmaşii noştri.

120. Când îl iubim pe aproapele nostru ca pe noi înşine?
Îl iubim pe aproapele nostru ca pe noi înşine când facem pentru el ceea ce voim să facă şi alţii pentru noi.

121. De ce trebuie să-l iubim pe aproapele nostru?
Trebuie să-l iubim pe aproapele nostru:

1. pentru că Dumnezeu ne porunceşte aceasta;

2. pentru că aşa ne-a învăţat Isus Cristos prin pilda şi învăţătura sa,

3. pentru că toţi oamenii sunt făcuţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, sunt fraţi cu Cristos şi fiii aceluiaşi Părinte ceresc.

2. DESPRE PORUNCILE LUI DUMNEZEU ÎN GENERAL

122. Unde este cuprinsă mai pe larg porunca dragostei către Dumnezeu şi către aproapele?
Porunca dragostei către Dumnezeu şi către aproapele este cuprinsă mai pe larg în cele zece porunci ale lui Dumnezeu, numite decalog.

123. Spune cele zece porunci ale lui Dumnezeu.
Cele zece porunci ale lui Dumnezeu sunt:

1. Eu sunt Domnul Dumnezeul tău; să nu ai alţi dumnezei în afară de mine; să nu-ţi faci chip cioplit ca să te închini lui.

2. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în zadar.

3. Adu-ţi aminte să sfinţeşti ziua Domnului.

4. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti mult pe pământ.

5. Să nu ucizi.

6. Să nu faci fapte necurate.

7. Să nu furi.

8. Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău.

9. Să nu pofteşti femeia aproapelui tău.

10. Să nu pofteşti casa aproapelui tău şi nici un lucru ce este al lui.

3. DESPRE PORUNCA I A LUI DUMNEZEU

124. Ce ne porunceşte Dumnezeu prin porunca întâi?
Prin porunca întâi Dumnezeu ne porunceşte să-i dăm cinstirea cuvenită numai lui.

125. Care este cinstirea cuvenită numai lui Dumnezeu?
Cinstirea cuvenită numai lui Dumnezeu este închinarea sau adoraţia, prin care-l recunoaştem drept stăpânul nostru suprem.

126. Cum îl cinstim pe Dumnezeu?
Îl cinstim pe Dumnezeu mai cu seamă prin credinţă, nădejde şi dragoste.

127. Ce este credinţa în Dumnezeu?
Credinţa în Dumnezeu este o virtute suprafirească prin care primim ca adevărate toate câte ni le-a descoperit Dumnezeu şi le învaţă sfânta Biserică a lui Isus Cristos.

128. Ce este nădejdea în Dumnezeu?
Nădejdea în Dumnezeu este o virtute suprafirească prin care aşteptăm cu mare încredere toate câte ni le-a făgăduit Dumnezeu pentru meritele lui Isus Cristos.

129. Ce este dragostea faţă de Dumnezeu?
Dragostea către Dumnezeu este o virtute suprafirească prin care îl preţuim pe Dumnezeu mai presus de orice, astfel încât mai bine am pierde toate decât să-l mâniem.

130. Cine păcătuieşte împotriva poruncii întâi?
Împotriva poruncii întâi păcătuiesc aceia care nu au credinţă sau nădejde în Dumnezeu şi aceia care nu-l iubesc şi nu i se închină.

131. Cine mai păcătuieşte împotriva poruncii întâi?
Împotriva poruncii întâi mai păcătuiesc:

1. aceia care cred în descântece şi superstiţii, care ghicesc în cărţi, în palmă sau cafea;

2. aceia care fac vrăjitorii;

3. aceia care necinstesc locuri, persoane sau lucruri sfinţite lui Dumnezeu.

132. Ce ne învaţă Biserica despre cultul sfinţilor?
Biserica ne învaţă că este bine şi folositor să-i cinstim pe sfinţi şi să-i chemăm în ajutor.

133. Ce deosebire este între cinstirea dată lui Dumnezeu şi cinstirea dată sfinţilor?
Pe Dumnezeu îl cinstim pentru că El este creatorul şi stăpânul nostru suprem; iar pe sfinţi, pentru că sunt slujitorii şi prietenii lui Dumnezeu. Pe Dumnezeu îl cinstim pentru sine însuşi, iar pe sfinţi, pentru darurile pe care le-au primit de la Dumnezeu.

134. Ce deosebire este între rugăciunile făcute lui Dumnezeu şi rugăciunile făcute sfinţilor?
Lui Dumnezeu ne rugăm ca să ne ajute prin atotputernicia sa, iar sfinţilor ne rugăm ca ei să se roage şi să mijlocească pentru noi la Dumnezeu.

135. Dintre sfinţi pe cine trebuie să cinstim în chip deosebit?
Dintre sfinţi trebuie să o cinstim în chip deosebit pe preasfânta şi preacurata Fecioară Maria, Maica lui Dumnezeu.
 

4. DESPRE PORUNCA A 2-A A LUI DUMNEZEU

136. Ce ne opreşte Dumnezeu prin porunca a doua?
Prin porunca a doua Dumnezeu ne opreşte să-i necinstim numele.

137. Cine necinsteşte numele lui Dumnezeu?
Necinstesc numele lui Dumnezeu:

1. aceia care rostesc în zadar numele lui Dumnezeu;

2. aceia care hulesc, adică batjocoresc numele lui Dumnezeu;

3. aceia care jură strâmb;

4. aceia care nu-şi îndeplinesc făgăduinţele făcute lui Dumnezeu.

5. DESPRE PORUNCA A 3-A A LUI DUMNEZEU

138. Ce ne porunceşte Dumnezeu prin porunca a treia?
Prin porunca a treia Dumnezeu ne porunceşte să sfinţim ziua Domnului.

139. Care este ziua Domnului?
În Vechiul Testament ziua Domnului era sâmbăta, iar în Noul Testament este duminica.

140. Ce ne porunceşte Biserica să facem spre a sfinţi ziua Domnului?
Spre a sfinţi ziua Domnului, Biserica ne porunceşte să ascultăm cu evlavie o sfântă liturghie întreagă şi ne opreşte de la muncile servile, dacă nu suntem scutiţi dintr-un motiv grav.

141. Ce mai putem face pentru a sfinţi ziua Domnului?
Mai putem sfinţi ziua Domnului ascultând predica şi învăţătura catehismului, luând parte la celelalte slujbe bisericeşti, mergând la spovadă şi la sfânta împărtăşanie.
 

6. DESPRE PORUNCA A 4-A A LUI DUMNEZEU

142. Ce ne porunceşte Dumnezeu prin porunca a patra?
Prin porunca a patra Dumnezeu porunceşte copiilor să-i cinstească, să-i iubească şi să-i asculte pe părinţi, părinţilor să-şi iubească copiii, supuşilor să-i cinstească, să-i iubească şi să-i asculte pe mai marii lor, iar celor mai mari, să se îngrijească de binele supuşilor lor.

143. De ce trebuie copiii să-i asculte, să-i cinstească şi să-i iubească pe părinţii lor?
Copiii trebuie să-i cinstească, să-i iubească şi să-i asculte pe părinţii lor: 1. pentru că aşa porunceşte Dumnezeu; 2. pentru că părinţii îl reprezintă pe Dumnezeu; 3. din recunoştinţă pentru binefacerile primite de la ei.

144. Care este răsplata copiilor care-şi îndeplinesc îndatoririle faţă de părinţi?
Răsplata copiilor care-şi îndeplinesc îndatoririle faţă de părinţi este binecuvântarea lui Dumnezeu în lumea aceasta şi viaţa fericită în lumea cealaltă.

145. Care copii păcătuiesc împotriva poruncii a patra?
Împotriva poruncii a patra păcătuiesc copiii:

1. care îşi dispreţuiesc şi batjocoresc părinţii, sau se ruşinează de ei;

2. care se poartă rău cu ei şi-i supără;

3. care nu ascultă de părinţi sau îi ascultă cu neplăcere;

4. care nu se roagă lui Dumnezeu pentru părinţi;

5. care nu-i ajută la nevoie şi la bătrâneţe.

146. Care este pedeapsa copiilor care nu-şi îndeplinesc îndatoririle faţă de părinţi?
Pedeapsa copiilor care nu-şi îndeplinesc îndatoririle faţă de părinţi este blestemul lui Dumnezeu pe lumea aceasta şi pedeapsa veşnică pe lumea cealaltă.

147. Pe cine trebuie să mai cinstim în afară de părinţi?
În afară de părinţi, trebuie să-i mai cinstim pe tutori, autorităţile bisericeşti şi cele civile.

148. Care sunt îndatoririle părinţilor faţă de copii?
Îndatoririle părinţilor faţă de copii sunt de a-i creşte în frica lui Dumnezeu, a-i hrăni, a-i dojeni, a le da pildă bună şi a se ruga lui Dumnezeu pentru ei.
 

7. DESPRE PORUNCA A 5-A A LUI DUMNEZEU

149. Ce opreşte Dumnezeu prin porunca a cincea?
Prin porunca a cincea Dumnezeu opreşte omorul şi vătămarea trupului nostru şi al aproapelui nostru.

150. În ce chip putem vătăma trupul aproapelui nostru?
Putem vătăma trupul aproapelui nostru prin bătaie, rănire şi prin orice rău făcut împotriva vieţii sau sănătăţii lui.

151. Dumnezeu interzice numai să vătămăm trupul aproapelui nostru?
Dumnezeu interzice şi tot ce poate duce la acest păcat, precum: ura, mânia, cearta, înjurăturile şi altele asemenea.

152. Cine păcătuieşte împotriva trupului şi a vieţii proprii?
Împotriva trupului şi a vieţii lor păcătuiesc aceia:

1. care se sinucid, sau se pun fără necesitate în primejdie de moarte;

2. care îşi slăbesc sănătatea, sau îşi scurtează viaţa prin desfrâu, prin necumpătare la mâncare şi băutură şi altele.

153. Ce ne mai opreşte Dumnezeu prin porunca a cincea?
Prin porunca a cincea Dumnezeu ne mai opreşte să facem vreun rău sau vreo pagubă sufletului aproapelui nostru.

154. În ce chip putem face rău sufletului aproapelui nostru?
Putem face rău sufletului aproapelui nostru prin scandal, sau sminteală, atunci când prin vorbe sau fapte dăm prilej aproapelui să păcătuiască.
 

8. DESPRE PORUNCILE A 6-A ŞI A 9-A ALE LUI DUMNEZEU

155. Ce opreşte Dumnezeu prin porunca a şasea?
Prin porunca a şasea Dumnezeu opreşte:

1. orice privire, vorbă, sau faptă necurată prin care omul îşi stârneşte sau îşi împlineşte o plăcere necurată;

2. orice l-ar duce pe om la fapte necurate.

156. Ce-l duce pe om la fapte necurate?
Omul este dus la fapte necurate de:

1. curiozitatea de a vedea;

2. prieteniile rele;

3. necumpătarea în mâncare şi băutură;

4. citirea cărţilor imorale;

5. lenea;

6. prietenia greşit înţeleasă cu persoane de alt sex; întâlnirile ascunse, sau în timp de noapte.

157. Este necurăţia totdeauna păcat de moarte?
Orice păcat de necurăţie făcut cu ştiinţă şi voinţă, singur sau cu alţii, este totdeauna păcat de moarte.

158. Ce trebuie să facă acela care se îndoieşte dacă vreo faptă este împotriva curăţiei?
Acela care se îndoieşte dacă vreo faptă este împotriva curăţiei trebuie să-l întrebe pe duhovnic, iar până atunci să se ferească de ea.

159. Ce ne porunceşte Dumnezeu prin porunca a şasea?
Prin porunca a şasea Dumnezeu ne porunceşte să fim curaţi în toate vorbele şi faptele noastre.

160. Ce interzice Dumnezeu prin porunca a noua?
Prin porunca a noua Dumnezeu interzice toate gândurile şi poftele necurate.

161. Gândurile şi poftele necurate sunt întotdeauna păcate de moarte?
Gândurile şi poftele necurate pe care omul le are fără voie nu sunt păcate de moarte, însă dacă se opreşte de bună voie cu plăcere la astfel de gânduri şi pofte necurate, atunci face păcat mare, adică de moarte.

162. Cum trebuie să ne păzim de gânduri, pofte şi fapte necurate?
Trebuie să ne păzim de gânduri, pofte şi fapte necurate fugind de orice le-ar putea prilejui.

163. Ce ne porunceşte Dumnezeu prin porunca a noua?
Prin porunca a noua Dumnezeu ne porunceşte să fim curaţi în toate gândurile şi dorinţele noastre.
 

9. DESPRE PORUNCILE A 7-A ŞI A 10-A ALE LUI DUMNEZEU

164. Ce interzice Dumnezeu prin porunca a şaptea?
Prin porunca a şaptea Dumnezeu interzice furtul, înşelăciunea, camăta şi orice faptă prin care aducem pagubă aproapelui nostru.

165. Cine păcătuieşte prin furt?
Prin furt păcătuiesc nu numai hoţii sau tâlharii, ci şi:
1. aceia care îndeamnă sau ajută pe alţii să fure;
2. aceia care cu ştiinţă cumpără lucruri furate;
3. aceia care nu înapoiază lucrurile furate;
4. aceia care nu-şi plătesc datoriile.

166. Ce trebuie să facă cel care are un lucru străin sau a făcut cuiva o pagubă?
Cel care are un lucru străin trebuie să-l dea înapoi, iar cine a făcut o pagubă sau stricăciune trebuie să o îndrepte, pe cât îi este cu putinţă, altfel nu poate dobândi iertare de la Dumnezeu, nici dezlegarea păcatelor de la preot.

167. Ce interzice Dumnezeu prin porunca a zecea?
Prin porunca a zecea Dumnezeu ne interzice să poftim pe nedrept un bun al aproapelui nostru.
 

10. DESPRE PORUNCA A 8-A A LUI DUMNEZEU

168. Ce opreşte Dumnezeu prin porunca a opta?
Prin porunca a opta Dumnezeu opreşte a mărturisi strâmb împotriva aproapelui, adică a spune la judecată împotriva aproapelui ceea ce nu este adevărat.

169. Ce mai opreşte Dumnezeu prin porunca a opta?
Prin porunca a opta Dumnezeu mai opreşte:

1. minciuna şi ipocrizia sau făţărnicia;

2. vorbirea de rău sau defăimarea;

3. clevetirea sau calomnia.

170. Ce trebuie să facă acela care prin minciună, vorbire de rău sau calomnie a pricinuit pagubă aproapelui său?
Acela care prin minciună, vorbire de rău sau calomnie a pricinuit pagubă aproapelui său trebuie să îndrepte tot răul pricinuit, pe cât este cu putinţă, căci altfel nu poate primi dezlegarea de păcate.
 

11. DESPRE PORUNCILE BISERICII ÎN GENERAL

171. Suntem datori a mai ţine şi alte porunci, în afară de poruncile lui Dumnezeu?
În afară de poruncile lui Dumnezeu suntem datori să ţinem şi poruncile Bisericii.

172. Care sunt cele mai însemnate porunci ale Bisericii?
Cele mai însemnate porunci ale Bisericii sunt următoarele cinci:
1. Să asculţi sfânta liturghie în toate duminicile şi sărbătorile de poruncă.
2. Să ţii posturile rânduite de sfânta Biserică şi să nu mănânci care vinerea şi în celelalte zile oprite.
3. Să-ţi mărturiseşti păcatele cel puţin o dată pe an şi să primeşti sfânta împărtăşanie în timpul Paştilor.
4. Să nu faci nuntă în zilele oprite.
5. Să plăteşti Bisericii simbria şi celelalte datorii către ea, după legi şi obiceiuri.
 

12. DESPRE PORUNCA I A BISERICII

173. Ce ne porunceşte Biserica prin porunca întâi?
Prin porunca întâi Biserica ne porunceşte să sfinţim sărbătorile rânduite de ea în cinstea Domnului nostru Isus Cristos, a Sfintei Fecioare Maria şi a sfinţilor.
Afară de duminici, sărbătorile pe care trebuie să le ţinem sunt:

1. Solemnitatea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, 1 ianuarie.

2. Epifania Domnului, la 6 ianuarie.

3. Sfântul Iosif, la 19 martie.

4. Înălţarea Domnului, 40 de zile după Paşti.

5. Trupul Domnului, joi după Preasfânta Treime.

6. Sfinţii apostoli Petru şi Pavel, la 29 iunie.

7. Adormirea Maicii Domnului, la 15 august.

8. Solemnitatea tuturor Sfinţilor, la 1 noiembrie.

9. Zămislirea neprihănită a Sfintei Fecioare Maria, la 8 decembrie.

10. Naşterea Domnului nostru Isus Cristos, la 25 decembrie.

174. Ce ne mai porunceşte Biserica prin porunca întâi?
Prin porunca întâi Biserica ne mai porunceşte să ascultăm o sfântă liturghie întreagă în toate zilele de duminică şi sărbătoare de poruncă.

175. Ce păcat face acela care nu ascultă sfânta liturghie în zi de duminică sau de sărbătoare de poruncă?
Acela care în zi de duminică sau sărbătoare de poruncă nu ascultă sfânta liturghie, sau o parte însemnată din ea, fără a fi scutit de vreun motiv grav, face un păcat de moarte.
 

13. DESPRE PORUNCA A 2-A A BISERICII

176. Ce ne porunceşte Biserica prin porunca a doua?
Prin porunca a doua Biserica ne porunceşte să ţinem posturile şi abstinenţa.
Posturile obligatorii rânduite de Biserică sunt:
1. Miercurea Cenuşii sau prima zi a Postului Mare.
2. Vinerea Mare.

177. Ce înseamnă a posti?
A posti înseamnă a mânca numai o dată pe zi până la săturare, fiind însă permis a mânca puţin dimineaţa şi seara.

178. Cine este dator să postească în chipul acesta?
În chipul acesta este dator să postească orice creştin între douăzeci şi unu şi şaizeci de ani, dacă nu este scutit de post din vreun motiv grav.

179. Care sunt zilele de abstinenţă, adică în care e oprit să mâncăm carne?
Este oprit să mâncăm carne:

1. în toate vinerile de peste an;

2. în Miercurea Cenuşii.

180. Cine este dator să respecte abstinenţa?
Fiecare creştin care a împlinit vârsta de 14 ani este dator să nu mănânce carne în aceste zile, dacă nu este scutit din vreun motiv grav sau prin dispensă generală.

181. Ce păcat face acela care nu ţine postul sau abstinenţa?
Acela care nu ţine postul sau abstinenţa, fără să fie scutit, face un păcat de moarte.
 

14. DESPRE PORUNCILE A 3-A, A 4-A ŞI A 5-A ALE BISERICII

182. Ce trebuie să facem pentru a împlini porunca a treia a Bisericii?
Pentru a împlini porunca a treia a Bisericii trebuie:
1. să facem o spovadă bună cel puţin o dată pe an, mărturisind preotului păcatele noastre;
2. să primim cu evlavie Sfânta Împărtăşanie în timpul Paştilor.

183. Ce păcat face acela care nu se mărturiseşte cel puţin o dată pe an şi nu primeşte Sfânta Împărtăşanie în timpul Paştilor?
Acela care nu se mărturiseşte cel puţin o dată pe an şi nu primeşte Sfânta Împărtăşanie în timpul Paştilor face un păcat de moarte.

184. Când este oprit a face nuntă?
Este oprit a face nuntă de la întâia duminică din Advent, până în ziua întâi de Crăciun inclusiv, şi din prima zi a Postului Mare până în duminica Paştilor inclusiv.

185. Pentru ce este oprită nunta în aceste timpuri?
Nunta este oprită în aceste timpuri pentru că dansul şi petrecerile zgomotoase care se fac de obicei cu prilejul nunţilor nu se potrivesc cu aceste zile de reculegere şi rugăciune.

186. Ce porunceşte Biserica prin porunca a cincea?
Prin porunca a cincea Biserica porunceşte ca fiecare creştin să o ajute în nevoile ei după obiceiul locului.
 

15. DESPRE SFATURILE EVANGHELICE

187. Ne-a dat Isus Cristos numai porunci?
Pe lângă porunci, Domnul nostru Isus Cristos a dat şi sfaturi acelora care doresc să înainteze în sfinţenie.

188. Care sunt sfaturile cele mai însemnate?
Sfaturile cele mai însemnate sunt trei:

1. sărăcia de bunăvoie;

2. curăţia neîncetată;

3. ascultarea desăvârşită.

Ele se numesc "sfaturi evanghelice".

189. De ce aceste sfaturi se cheamă "evanghelice"?
Aceste sfaturi se cheamă "evanghelice" pentru că sunt cuprinse în sfintele Evanghelii.

PARTEA A III-A  -  DESPRE SACRAMENTE

1. DESPRE HAR

190. Ce este harul?
Harul este un dar suprafiresc pe care ni-l dă Dumnezeu spre mântuirea noastră, pentru meritele lui Isus Cristos.

191. De câte feluri este harul?
Harul este de două feluri: harul lucrător şi harul sfinţitor.

192. Ce este harul lucrător?
Harul lucrător este un ajutor suprafiresc trecător prin care Dumnezeu ne luminează mintea şi ne întăreşte voinţa ca să putem face binele şi să fugim de rău.

193. Avem nevoie de harul lucrător?
Avem nevoie de harul lucrător, căci fără el nu putem face nimic vrednic pentru mântuirea noastră.

194. Ce este harul sfinţitor?
Harul sfinţitor este un dar suprafiresc prin care din păcătoşi devenim drepţi, fii ai lui Dumnezeu şi moştenitori ai împărăţiei cerului.

195. Cum pierde omul harul sfinţitor?
Omul pierde harul sfinţitor chiar şi printr-un singur păcat de moarte.
 

2. DESPRE SACRAMENTE ÎN GENERAL

196. Ce este un sacrament sau o taină?
Un sacrament sau o taină este un semn văzut, orânduit de Isus Cristos, prin care dobândim harul nevăzut, pentru sfinţirea sufletelor noastre.

197. Câte sacramente a orânduit Isus Cristos?
Isus Cristos a orânduit şapte sacramente sau taine.

198. Care sunt cele şapte sacramente?
Cele şapte sacramente sunt: 1. Botezul; 2. Mirul; 3. Euharistia; 4. Pocăinţa; 5. Maslul; 6. Preoţia; 7. Căsătoria.

199. Cum se împart sacramentele?
Sacramentele se împart în:

1. sacramentele celor vii şi sacramentele celor morţi;

2. sacramentele care nu se pot primi decât o singură dată şi sacramentele care se pot primi de mai multe ori.

200. Care sunt sacramentele celor vii?
Sacramentele celor vii sunt: 1. Mirul; 2. Euharistia; 3. Maslul; 4. Preoţia; 5. Căsătoria.

201. Pentru ce se numesc sacramentele celor vii?
Sacramentele acestea se numesc ale celor vii pentru că acela care le primeşte trebuie să aibă viaţa suprafirească, adică harul sfinţitor.

202. Care sunt sacramentele celor morţi?
Sacramentele celor morţi sunt: 1. Botezul; 2. Pocăinţa.

203. De ce se numesc acestea sacramentele celor morţi?
Sacramentele acestea se numesc ale celor morţi pentru că ele pot fi primite de către cei morţi sufleteşte.

204. Care sacramente nu se pot primi decât o singură dată?
Botezul, Mirul şi Preoţia nu se pot primi decât o singură dată, pentru că ele întipăresc în suflet un semn de neşters, numit caracter.
 

3. DESPRE BOTEZ

205. Ce este Botezul?
Botezul este cel dintâi şi cel mai necesar sacrament, prin care ni se iartă păcatul strămoşesc precum şi toate păcatele făcute înainte de Botez şi devenim creştini.

206. De ce este Botezul cel dintâi sacrament?
Botezul este cel dintâi sacrament pentru că înainte de Botez nu putem primi nici un alt sacrament.

207. Pentru ce Botezul este cel mai necesar sacrament?
Botezul este cel mai necesar sacrament pentru că fără Botez nu ne putem mântui.

208. Ce dobândim prin sacramentul Botezului?

1. Prin sacramentul Botezului dobândim harul sfinţitor, prin care ni se iartă păcatul strămoşesc şi toate celelalte păcate.

2. Botezul ne face fii ai lui Dumnezeu, membri ai Bisericii şi moştenitori ai împărăţiei cerului.

209. Cine trebuie să boteze?
Numai preotul trebuie să boteze; dar la nevoie poate boteza orice om.

210. Cum se botează la nevoie?
La nevoie se botează astfel: acela care botează toarnă apă pe capul celui ce primeşte Botezul şi în acelaşi timp zice: N., eu te botez în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh".
 

4. DESPRE MIR SAU CONFIRMAŢIUNE

211. Ce este Mirul sau Confirmaţiunea?
Mirul sau Confirmaţiunea este un sacrament prin care dobândim pe Duhul Sfânt cu darurile lui, ca să putem mărturisi cu tărie credinţa creştină.

212. Care sunt darurile Sfântului Duh?
Darurile Sfântului Duh sunt:
1.înţelepciunea; 2.înţelegerea;3.tăria; 4.ştiinţa; 5.sfatul; 6.evlavia; 7.frica de Dumnezeu.

213. Este trebuincios pentru mântuire sacramentul Mirului?
Sacramentul Mirului nu este neapărat trebuincios pentru mântuire, dar nu face bine acela care nu-l primeşte din nepăsare.

214. Cum trebuie să ne pregătim pentru primirea sfântului Mir?
Pentru primirea sfântului Mir trebuie să ne pregătim curăţindu-ne sufletul cel puţin de toate păcatele de moarte şi cerând lui Dumnezeu darurile Duhului Sfânt.

215. Cine miruieşte?
Miruieşte numai episcopul, dar la nevoie poate mirui şi un preot.
 

5. DESPRE SFÂNTA EUHARISTIE

216. Ce este sfânta Euharistie?
Sfânta Euharistie este un sacrament care cuprinde adevăratul trup şi sânge al lui Isus Cristos, sub chipul pâinii şi vinului, pentru hrana sufletului nostru.

217. Când a orânduit Isus Cristos sfânta Euharistie?
Isus Cristos a orânduit sfânta Euharistie la cina de pe urmă, când a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o şi a dat-o apostolilor săi zicând: "Luaţi şi mâncaţi: acesta este trupul meu"... După care a luat potirul cu vin, l-a binecuvântat şi l-a dat lor zicând: "Beţi din acesta toţi, acesta este sângele meu: ...aceasta să o faceţi în amintirea mea".

218. Ce s-a întâmplat cu pâinea şi cu vinul după ce Isus Cristos a zis aceste cuvinte?
După ce Isus Cristos a zis aceste cuvinte, pâinea şi vinul s-au prefăcut în adevăratul său trup şi adevăratul său sânge.

219. Cui a dat Isus Cristos puterea de a preface pâinea şi vinul în trupul şi sângele său?
Isus Cristos a dat această putere apostolilor când le-a zis: "Aceasta să o faceţi în amintirea mea".

220. La cine a trecut de la apostoli această putere?
Această putere a trecut de la apostoli la episcopi şi preoţi.

221. Pentru ce a rânduit Isus Cristos sfânta Euharistie?
Isus Cristos a rânduit sfânta Euharistie:

1. spre a se jertfi pentru noi la sfânta liturghie;

2. spre a ni se da ca hrană sufletească în sfânta Împărtăşanie.

6. DESPRE SFÂNTA JERTFĂ A LITURGHIEI

222. Când se prefac pâinea şi vinul în trupul şi sângele lui Isus Cristos?
Pâinea şi vinul se prefac în trupul şi sângele lui Isus Cristos în timpul sfintei liturghii.

223. Ce este sfânta liturghie?
Sfânta liturghie este jertfa Noului Testament, în care Domnul nostru Isus Cristos, sub chipul pâinii şi al vinului, se jertfeşte Tatălui său ceresc, prin mâinile preotului.

224. Cui se aduce jertfa sfintei liturghii?
Jertfa sfintei liturghii se aduce lui Dumnezeu.

225. În ce scop se aduce lui Dumnezeu jertfa sfintei liturghii?
Jertfa sfintei liturghii se aduce lui Dumnezeu:
1. ca adoraţie;
2. ca mulţumire pentru binefacerile lui;
3. pentru a dobândi iertarea păcatelor noastre şi uşurarea suferinţelor sufletelor din purgator.

226. Care sunt părţile cele mai însemnate ale sfintei liturghii?
Părţile cele mai însemnate ale sfintei liturghii sunt: liturgia cuvântului şi liturgia euharistică.
 

7. DESPRE SFÂNTA CUMINECĂTURĂ SAU ÎMPĂRTĂŞANIE

227. Ce primim în sfânta Cuminecătură sau Împărtăşanie?
În sfânta Cuminecătură sau Împărtăşanie primim adevăratul trup şi sânge al lui Isus Cristos, împreună cu sufletul şi dumnezeirea lui.

228. Când trebuie să ne împărtăşim?
Trebuie să ne împărtăşim:

1. cel puţin o dată pe an, în timpul Paştilor;

2. când suntem grav bolnavi.

Însă dorinţa Bisericii este să ne împărtăşim cât mai des.

229. Ce haruri ne dă Sfânta Împărtăşanie?

1. Sfânta Împărtăşanie ne uneşte cu Isus Cristos.

2. Slăbeşte înclinările rele şi ne dă putere să facem binele.

3. Ne dă chezăşia învierii şi a fericirii veşnice.

230. Primeşte fiecare om aceste haruri prin sfânta Împărtăşanie?
Primeşte aceste haruri numai acela care se împărtăşeşte în chip vrednic, adică acela care nu este vinovat de nici un păcat de moarte.

231. Ce trebuie să facă înainte de a se împărtăşi cel care se ştie vinovat de vreun păcat de moarte?
Acela care se ştie vinovat de vreun păcat de moarte, înainte de a se împărtăşi trebuie să facă o spovadă bună.

232. Ce păcat face acela care se împărtăşeşte ştiindu-se vinovat de vreun păcat de moarte?
Acela care se împărtăşeşte ştiindu-se vinovat de vreun păcat de moarte face un păcat mare, numit sacrilegiu, căci primeşte în chip nevrednic Trupul şi Sângele lui Isus Cristos.

233. Ce ni se mai cere când mergem la sfânta Împărtăşanie?
Când mergem la sfânta Împărtăşanie ni se mai cere:

1. să ne rugăm cu evlavie lui Dumnezeu;

2. să nu mâncăm nici să nu bem nimic cel puţin o oră până la momentul împărtăşirii.

234. Ce trebuie să facem după ce ne-am împărtăşit?
După ce ne-am împărtăşit trebuie să ne închinăm cel puţin un sfert de oră, mulţumind lui Dumnezeu pentru marele har primit.
 

8. DESPRE POCĂINŢĂ SAU SPOVADĂ

235. Ce este Pocăinţa sau Spovada?
Pocăinţa sau Spovada este un sacrament prin care preotul, în numele lui Dumnezeu, iartă păcatele, dacă omul se căieşte de ele, le mărturiseşte şi este hotărât să nu mai păcătuiască.

236. Când a orânduit Isus Cristos sacramentul Pocăinţei?
Isus Cristos a orânduit sacramentul Pocăinţei după învierea sa, când a zis apostolilor: "Primiţi pe Duhul Sfânt: cui veţi ierta păcatele le vor fi iertate şi cui le veţi ţine le vor fi ţinute".

237. La cine a trecut de la apostoli puterea de a ierta păcatele?
Puterea de a ierta păcatele a trecut de la apostoli la episcopi şi preoţi.

238. Pot fi iertate toate păcatele prin sacramentul Pocăinţei?
Prin sacramentul Pocăinţei pot fi iertate toate păcatele făcute după Botez, fie ele cât de mari.

239. Ce ne dă Dumnezeu prin sacramentul Pocăinţei?
Prin sacramentul Pocăinţei Dumnezeu

1. ne iartă păcatele făcute după Botez;

2. ne iartă pedeapsa veşnică şi cel puţin o parte din pedeapsa vremelnică;

3. ne dă înapoi harul sfinţitor, dacă l-am pierdut printr-un păcat de moarte, sau ni-l sporeşte, dacă nu l-am pierdut;

4. ne mai dă haruri lucrătoare, care ne ajută să facem binele şi să fugim de rău.

240. Câte lucruri sunt trebuincioase ca să primim cu vrednicie sacramentul Pocăinţei?
Ca să primim cu vrednicie sacramentul Pocăinţei sunt trebuincioase cinci lucruri: 1. cercetarea cugetului; 2. căinţa; 3. propunerea; 4. spovada sau mărturisirea păcatelor; 5. împlinirea pocăinţei.
 

9. DESPRE CERCETAREA CUGETULUI

241. Cum trebuie să începem cercetarea cugetului?
Trebuie să începem cercetarea cugetului chemând în ajutor pe Sfântul Duh.

242. Cum facem cercetarea cugetului?
Facem cercetarea cugetului întrebându-ne cum şi de câte ori am păcătuit împotriva poruncilor lui Dumnezeu şi ale Bisericii.

243. Trebuie să ne aducem aminte şi de numărul păcatelor?
Trebuie să ne aducem aminte de numărul păcatelor de moarte.

244. Cum ne putem aduce aminte de păcatele noastre?
Ne putem aduce aminte de păcatele noastre gândindu-ne cum ne-am purtat în biserică, la şcoală, acasă cu părinţii, pe stradă, la lucru, singuri şi cu alţii etc.
 

10. DESPRE CĂINŢĂ ŞI PROPUNERE

245. Ce este căinţa?
Căinţa este durerea sufletului şi ura împotriva păcatelor făcute, cu hotărârea de a nu mai păcătui.

246. Cum trebuie să fie căinţa?
Căinţa trebuie să fie adâncă, din toată inima.

247. Trebuie să ne căim de toate păcatele făcute?
Trebuie să ne căim cel puţin de toate păcatele de moarte.

248. Din ce motiv trebuie să ne căim de păcate?
Căinţa trebuie să fie suprafirească, adică să ne căim că am mâniat pe Dumnezeu şi ne-am făcut vrednici de pedeapsa veşnică a iadului.

249. De câte feluri poate fi căinţa?
Căinţa poate fi de două feluri: desăvârşită şi nedesăvârşită.

250. Când este căinţa desăvârşită?
Căinţa este desăvârşită când ne căim de păcatele noastre:

1. pentru că prin ele am mâniat pe Dumnezeu, de la care avem toate şi care ne iubeşte mai mult decât cel mai bun părinte;

2. pentru că prin păcatele noastre l-am mâniat pe Isus Cristos, care s-a făcut om, a suferit şi a murit pe cruce pentru noi.

251. Când este căinţa nedesăvârşită?
Căinţa este nedesăvârşită când ne căim de păcatele noastre pentru că prin ele am pierdut împărăţia cerului şi ne-am făcut vrednici de pedeapsa veşnică a iadului.

252. Ce dobândim prin căinţa desăvârşită unită cu dorinţa de a ne spovedi?
Prin căinţa desăvârşită unită cu dorinţa de a ne spovedi dobândim îndată iertarea păcatelor, dar nu şi dreptul de a ne împărtăşi. Pentru aceasta este necesară spovada sacramentală.

253. Pentru ca spovada să fie bună, trebuie să avem căinţa desăvârşită?
Pentru ca spovada să fie bună, ajunge şi căinţa nedesăvârşită.

254. În afară de sacramentul pocăinţei, când trebuie să deşteptăm în noi căinţa desăvârşită?
În afară de sacramentul Pocăinţei trebuie să deşteptăm în noi căinţa desăvârşită:

1. când ne aflăm în primejdie de moarte;

2. ori de câte ori am avut nefericirea să facem un păcat de moarte şi nu avem prilejul de a ne mărturisi îndată.

255. Ce este propunerea?
Propunerea este voinţa tare de a ne îndrepta viaţa şi de a ne feri de orice păcat.

256. La ce trebuie să fie hotărât cel ce are căinţă şi propunere adevărată?
Cel ce are căinţă şi propunere adevărată trebuie să fie hotărât a se feri cel puţin de toate păcatele de moarte şi de prilejul ce duce la păcatul de moarte.

257. Ce înţelegem prin prilejul de păcat?
Prin prilejul de păcat înţelegem orice împrejurare prin care omul poate fi dus cu uşurinţă la păcat de moarte.

258. Putem dobândi iertarea păcatelor fără căinţă şi fără propunere?
Fără căinţă şi fără propunere nu putem dobândi iertarea păcatelor.

259. Când trebuie să deşteptăm în noi căinţa?
Mergând la spovadă, trebuie să deşteptăm în noi căinţa înainte de a ne spovedi (mărturisi) păcatele, sau cel puţin înainte de a primi de la preot dezlegarea păcatelor (absoluţiunea).

260. Spune un act de căinţă!
Îmi pare rău din adâncul inimii de toate păcatele mele, pentru că prin ele am supărat pe Dumnezeu; de aceea cu ajutorul harului său, mă hotărăsc să nu mai păcătuiesc pe viitor.
 

11. DESPRE MĂRTURISIRE SAU SPOVADĂ ŞI DESPRE POCĂINŢĂ (ÎNDESTULARE)

261. Trebuie să mărturisim preotului toate păcatele?
Da, trebuie să mărturisim preotului cel puţin toate păcatele de moarte de care ne amintim, numărul lor şi eventual împrejurările în care le-am comis.

262. Ce împrejurări trebuie să spovedim?
Trebuie să spovedim acele împrejurări ale păcatelor care schimbă felul lor.

263. Ce trebuie să facem când nu ne mai aducem aminte bine de numărul păcatelor?
Când nu ne mai aducem bine aminte de numărul păcatelor de moarte, trebuie să spunem numărul precum ni-l amintim spunând: "am făcut acest păcat cam de atâtea ori pe zi, pe săptămână, sau pe lună".

264. Suntem datori să mărturisim şi păcatele uşoare sau lesne-iertătoare?
Nu suntem datori să mărturisim şi păcatele uşoare sau lesne-iertătoare, dar este bine să le mărturisim.

265. Ce păcat face acela care ascunde la spovadă un păcat de moarte?
Acela care ascunde la spovadă un păcat de moarte de care-şi aduce aminte nu are nici un folos din spovadă şi face un alt păcat de moarte (sacrilegiu).

266. Ce trebuie să facă acela care n-a mărturisit un păcat de moarte?
Dacă cineva nu a mărturisit un păcat de moarte fiindcă l-a uitat, atunci spovada este bună şi este destul dacă-l mărturiseşte la spovada următoare; dacă nu l-a mărturisit de ruşine, atunci trebuie să spună preotului la câte spovezi n-a mărturisit acel păcat şi să mărturisească din nou toate păcatele de moarte pe care le-a spus la acele spovezi rău făcute.

267. Cum începem şi cum terminăm spovada?
Îngenunchem înaintea preotului, facem semnul sfintei cruci şi zicem: "Mărturisesc lui Dumnezeu atotputernicul şi ţie, părinte, păcatele mele". După aceea ne mărturisim păcatele. La sfârşit spunem: "Mă învinuiesc şi de păcatele de care nu-mi aduc aminte, cer iertare de la Dumnezeu şi de la tine, părinte, pocăinţă şi dezlegare".

268. Ce este pocăinţa sau îndestularea?
Pocăinţa sau îndestularea este un act de ispăşire pentru păcatele săvârşite.

269. Când trebuie să împlinim pocăinţa?
Trebuie să împlinim pocăinţa în timpul hotărât de duhovnic; dacă el nu hotărăşte timpul, atunci este bine s-o împlinim cât se poate mai degrabă, ca să n-o uităm.
 

12. DESPRE INDULGENŢĂ

270. Ce este indulgenţa?
Indulgenţa este iertarea pedepselor vremelnice, datorate pentru păcatele iertate, pedepse pe care ar trebui să le suferim sau aici pe pământ, sau în purgator.

271. Cum iartă Biserica, în numele lui Dumnezeu, pedepsele vremelnice pentru păcatele iertate?
Biserica iartă, în numele lui Dumnezeu, pedepsele vremelnice pentru păcatele iertate în virtutea autorităţii pe care o are de a distribui şi aplica tezaurul meritelor lui Cristos şi ale sfinţilor.

272. Ce trebuie să facem ca să dobândim o indulgenţă?
Ca să dobândim o indulgenţă, trebuie să fim curaţi de orice păcat de moarte, şi să îndeplinim faptele prescrise de Biserică pentru aceasta.

273. Dă câteva exemple de acţiuni prescrise pentru a dobândi indulgenţa.
Citirea din Sfânta Scriptură, studiul învăţăturii creştine, devoţiunea Calea Sfintei Cruci, ascultarea atentă a predicii, recitarea Rozariului, orice faptă bună făcută în spirit de credinţă etc.
 

13. DESPRE MASLU

274. Ce este Maslul?
Maslul este un sacrament prin care bolnavul, prin ungerea cu untdelemn sfinţit şi prin rugăciunea preotului, dobândeşte harul lui Dumnezeu pentru mântuirea sufletului şi, deseori, chiar pentru sănătatea trupului.

275. Când trebuie să primim Maslul?
Trebuie să primim Maslul când suntem grav bolnavi, dar nu trebuie să aşteptăm până când suntem aproape de moarte şi ne-am pierdut cunoştinţa.

276. Suntem datori să-i îndemnăm pe bolnavi să primească Maslul?
Da, suntem datori să-i îndemnăm pe bolnavi să primească Maslul, căci prin acesta le facem un foarte mare bine sufletesc şi trupesc.
 

14. DESPRE PREOŢIE

277. Ce este preoţia?
Preoţia este un sacrament care dă puterea preoţească şi harul de a putea îndeplini cu sfinţenie slujbele religioase.

278. Ce daruri cuprinde puterea preoţească?
Puterea preoţească cuprinde darurile:

1. de a preface pâinea şi vinul în trupul şi sângele lui Isus Cristos;

2. de a ierta păcatele;

3. de a predica cuvântul lui Dumnezeu.

15. DESPRE CĂSĂTORIE

279. Ce este căsătoria?
Căsătoria este un sacrament prin care două persoane libere, bărbat şi femeie, se unesc pentru toată viaţa şi primesc de la Dumnezeu harul de a-şi îndeplini cu credinţă şi până la moarte îndatoririle ce decurg din ea.

280. Se pot despărţi cei căsătoriţi?
Pentru motive grave Biserica poate îngădui celor căsătoriţi să trăiască despărţiţi; dar ei rămân căsătoriţi şi nici unul din ei nu se poate căsători din nou câtă vreme trăieşte celălalt soţ.

281. Care sunt îndatoririle celor căsătoriţi?
Îndatoririle celor căsătoriţi sunt:

1. să trăiască în unire, dragoste şi credinţă unul faţă de celălalt până la moarte;

2. să-şi crească copiii în frica lui Dumnezeu;

3. să îndure cu răbdare greşelile celuilalt.

282. Cum se numeşte căsătoria între o persoană catolică şi alta necatolică, dar botezată?
Căsătoria între o persoană catolică şi alta necatolică, dar botezată, se numeşte căsătorie mixtă.
 

16. DESPRE SACRAMENTALII

283. Ce sunt sacramentaliile?
Sacramentaliile sunt ceremonii rânduite de Biserică, sau lucruri binecuvântate de ea, pentru binele spiritual al credincioşilor. Astfel sunt: apa sfinţită, binecuvântarea dată de episcop şi preot şi altele.

284. Ce dobândim prin sacramentalii?
Prin sacramentalii dobândim iertarea păcatelor lesne-iertătoare, a pedepselor datorate pentru păcate, haruri lucrătoare şi mărirea harului sfinţitor.

PARTEA A IV-A  - DESPRE RUGĂCIUNE

1. DESPRE RUGĂCIUNE ÎN GENERAL

285. Ce este rugăciunea?
Rugăciunea este înălţarea minţii către Dumnezeu.

286. Este rugăciunea trebuincioasă pentru toţi?
Rugăciunea este trebuincioasă pentru mântuirea tuturor celor care au ajuns la vârsta priceperii.

287. Cum trebuie să ne rugăm?
Trebuie să ne rugăm: 1. cu evlavie; 2. cu umilinţă; 3. cu încredere; 4. cu supunere; 5. cu statornicie.

288. Când ne rugăm cu evlavie?
Ne rugăm cu evlavie când ne rugăm din inimă şi când alungăm orice gânduri străine de rugăciune.

289. Când ne rugăm cu umilinţă?
Ne rugăm cu umilinţă când ne recunoaştem nevrednicia şi ne căim de păcatele noastre.

290. Când ne rugăm cu încredere?
Ne rugăm cu încredere când avem nădejde că Dumnezeu ne va da toate câte ne sunt folositoare.

291. Când ne rugăm cu supunere faţă de voinţa lui Dumnezeu?
Ne rugăm cu supunere faţă de voinţa lui Dumnezeu când suntem dispuşi să primim orice din mâna lui, convinşi că El ne vrea mântuirea.

292. Când ne rugăm cu statornicie?
Ne rugăm cu statornicie când nu încetăm a ne ruga, cu toate că Dumnezeu nu ne ascultă îndată.

293. Când trebuie să ne rugăm?
Isus Cristos ne-a îndemnat să ne rugăm neîncetat şi să nu ne lăsăm; dar trebuie să ne rugăm mai ales la vreme de ispită sau primejdie.

294. Cum este cu putinţă să ne rugăm neîncetat?
Ne rugăm neîncetat când prin intenţia bună ne înălţăm deseori inima şi gândul către Dumnezeu şi-i oferim toate faptele, suferinţele şi bucuriile noastre.
 

2. DESPRE RUGĂCIUNEA DOMNEASCĂ

295. Care este rugăciunea cea mai însemnată?
Rugăciunea cea mai însemnată este "Tatăl nostru" sau "Rugăciunea Domnească".

296. Pentru ce "Tatăl nostru" se numeşte "Rugăciunea Domnească"?
"Tatăl nostru" se numeşte "Rugăciunea Domnească" pentru că ne-a învăţat-o Domnul nostru Isus Cristos.

297. Spune "Tatăl nostru"!
Tatăl nostru, care eşti în ceruri, sfinţească-se numele tău; vie împărăţia ta; facă-se voia ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi; şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri; şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuieşte de cel rău. Amin.

298. Ce ne aminteşte cuvântul "Tată"?
Cuvântul "Tată" ne aminteşte că Dumnezeu este Tatăl nostru, mai bun şi mai vrednic de cinstire decât orice tată din lume.

299. Ce cerem în întâia cerere: "sfinţească-se numele tău"?
În întâia cerere: "sfinţească-se numele tău" cerem ca numele lui Dumnezeu să nu fie necinstit de oameni niciodată, ci Dumnezeu să fie cunoscut, iubit şi cinstit de toţi.

300. Ce cerem în a doua cerere: "... vie împărăţia Ta ..."?
În a doua cerere: "vie împărăţia ta" cerem ca împărăţia lui Dumnezeu, adică Biserica, să se răspândească tot mai mult pe pământ şi după această viaţă să dobândim împărăţia cerului.

301. Ce cerem în a treia cerere: "... facă-se voia ta, precum în cer aşa şi pe pământ ..."?
În a treia cerere: "facă-se voia ta, precum în cer aşa şi pe pământ" cerem ca toţi oamenii de pe pământ să împlinească cu credinţă şi bucurie voia lui Dumnezeu, precum o împlinesc îngerii şi sfinţii în cer.

302. Ce cerem în a patra cerere: "... Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi"?
În a patra cerere: "Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi" cerem ca Dumnezeu să ne dea în fiecare zi cele necesare pentru trup şi pentru suflet.

303. Ce cerem în a cincea cerere: "... şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri"?
În a cincea cerere: "şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri", cerem ca Dumnezeu să ne ierte păcatele întocmai aşa cum şi noi îi iertăm pe aceia care au greşit împotriva noastră.

304. Ce cerem în a şasea cerere: "... şi nu ne duce pe noi în ispită"?
În a şasea cerere: "şi nu ne duce pe noi în ispită" cerem ca Dumnezeu să îndepărteze de la noi orice primejdie de păcat sau să ne dea harul să ne împotrivim ispitelor.

305. Ce cerem în a şaptea cerere: "... ci ne mântuieşte de cel rău ..."?
În a şaptea cerere: "ci ne mântuieşte de cel rău" cerem ca Dumnezeu să ne ferească de orice rău sufletesc şi trupesc, mai cu seamă de păcat şi de pedeapsa veşnică.

306. Pentru ce adăugăm cuvântul "Amin", adică "aşa să fie"?
Adăugăm cuvântul "Amin" "aşa să fie" pentru ne arăta încrederea că vom fi ascultaţi.
 

3. DESPRE SALUTAREA ÎNGEREASCĂ

307. Care este rugăciunea cea mai obişnuită, după "Tatăl nostru"?
Rugăciunea cea mai obişnuită, după "Tatăl nostru", este rugăciunea în cinstea Preasfintei Fecioare Maria numită "Salutarea Îngerească", "Născătoare de Dumnezeu" sau "Bucură-te, Marie".

308. Spune Salutarea Îngerească!
Bucură-te, Marie, cea plină de har, Domnul este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul trupului tău, Isus. Sfântă Marie, Maica lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi, păcătoşii, acum şi în ceasul morţii noastre. Amin.

309. Câte părţi are Salutarea Îngerească?
Salutarea îngerească are două părţi: o parte de laudă şi o parte de rugăciune.

310. Ce cuprinde partea de laudă?
Partea de laudă cuprinde:

1. cuvintele Arhanghelului Gabriel: "Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei".

2. cuvintele sfintei Elisabeta: "şi binecuvântat este rodul trupului tău", la care adăugăm numele: "Isus".

311. Ce cuprinde partea de rugăciune?
Partea de rugăciune cuprinde cuvintele adăugate de sfânta Biserică: "Sfântă Marie, Maica lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi, păcătoşii, acum şi în ceasul morţii noastre. Amin."

312. Pentru ce adaugă Biserica aceste cuvinte?
Biserica adaugă aceste cuvinte pentru ca în toate nevoile, dar mai cu seamă în ceasul morţii, să avem ajutor şi mângâiere de la Preasfânta Fecioară Maria.
 

ADAOS

1. DESPRE PRINCIPALELE FELURI DE PĂCATE

313. Care sunt cele şapte păcate capitale?
Cele şapte păcate capitale sunt:

1. mândria;

2. zgârcenia;

3. necurăţia;

4. pizma;

5. lăcomia;

6. mânia;

7. lenea.

314. Pentru ce aceste păcate se numesc capitale, sau de căpetenie?
Aceste păcate se numesc capitale, sau de căpetenie, pentru că ele sunt izvorul multor păcate.

315. Care sunt păcatele împotriva Sfântului Duh?
Păcatele împotriva Sfântului Duh sunt:

1. a nesocoti bunătatea lui Dumnezeu, cu gândul că Dumnezeu nu ne va pedepsi;

2. a deznădăjdui de mila lui Dumnezeu;

3. a se împotrivi adevărului cunoscut;

4. a invidia pe aproapele pentru harurile pe care le-a primit;

5. a avea o inimă împietrită faţă de dojenile mântuitoare;

6. a rămâne cu îndărătnicie în nepocăinţă.

316. Pentru ce se numesc aceste păcate "împotriva Sfântului Duh"?
Aceste păcate se numesc "împotriva Sfântului Duh", pentru că ele se împotrivesc într-un chip deosebit harului lui Dumnezeu, şi de aceea îngreunează întoarcerea spre bine.

317. Care sunt păcate strigătoare la cer?
Păcate strigătoare la cer sunt:

1. uciderea de bunăvoie, sau premeditată;

2. sodomia;

3. asuprirea săracilor, a văduvelor şi orfanilor;

4. oprirea nedreaptă a plăţii datorate altora.

318. Pentru ce se numesc aceste păcate "strigătoare la cer"?
Aceste păcate se numesc strigătoare la cer fiindcă prin gravitatea lor deosebită cer răzbunare de la Dumnezeu.

319. Care sunt păcatele străine?
Păcatele străine sunt următoarele:

1. a sfătui pe altul la păcat;

2. a porunci altuia să păcătuiască;

3. a consimţi la păcatele altuia;

4. a lăuda păcatele altuia;

5. a ajuta pe altul la păcat;

6. a apăra păcatele altuia.

320. Pentru ce se numesc aceste păcate "străine"?
Aceste păcate se numesc "străine" pentru că prin ele noi ne încărcăm sufletul cu păcatele pe care le fac alţii, ca şi cum le-am fi făcut noi înşine.
 

2. DESPRE LUCRURILE DE PE URMĂ ALE OMULUI

321. Care sunt cele de pe urmă lucruri ale omului?
Cele de pe urmă lucruri ale omului sunt: 1. moartea; 2. judecata; 3. cerul sau iadul.

322. Ne este de folos să ne gândim deseori la cele de pe urmă?
Da, ne este de folos să ne gândim deseori la cele de pe urmă, căci Sfântul Duh spune "În toate faptele adu-ţi aminte de cele de pe urmă ale tale şi în veci nu vei păcătui".
 

3. DESPRE FAPTELE DE MILOSTENIE DESPRE CARE VOM FI ÎNTREBAŢI ÎN ZIUA JUDECĂŢII

323. Care sunt faptele de milostenie trupească?
Faptele de milostenie trupească sunt:

1. a da de mâncare celor flămânzi;

2. a da de băut celor însetaţi;

3. a îmbrăca pe cei goi;

4. a adăposti pe străini;

5. a vizita pe cei bolnavi;

6. a vizita pe cei închişi;

7. a îngropa pe cei morţi.

324. Care sunt faptele de milostenie sufletească?
Faptele de milostenie sufletească sunt:

1. a sfătui pe cei ce sunt în îndoială;

2. a învăţa pe cei neştiutori;

3. a dojeni pe cei păcătoşi;

4. a mângâia pe cei mâhniţi;

5. a ierta celor ce ne-au supărat;

6. a suferi cu răbdare nedreptatea;

7. a ne ruga lui Dumnezeu pentru cei vii şi pentru cei morţi.

4. DESPRE VIRTUŢI ŞI DESPRE CELE OPT FERICIRI

325. Care sunt virtuţile teologale, sau dumnezeieşti?
Virtuţile teologale sau dumnezeieşti sunt: 1. credinţa; 2. nădejdea; 3. dragostea.

326. Pentru ce aceste virtuţi sunt numite teologale sau dumnezeieşti?
Aceste virtuţi se numesc teologale sau dumnezeieşti pentru că ele se referă la Dumnezeu.

327. Care sunt cele patru virtuţi cardinale?
Cele patru virtuţi cardinale sunt: 1. prudenţa; 2. dreptatea; 3. cumpătarea; 4. tăria.

328. Pentru ce aceste virtuţi se numesc cardinale?
Aceste patru virtuţi se numesc cardinale pentru că ele sunt temelia celorlalte virtuţi.

329. Care virtuţi se împotrivesc celor şapte păcate capitale?
Celor şapte păcate capitale se împotrivesc următoarele virtuţi: 1. umilinţa; 2. dărnicia; 3. curăţia; 4. dragostea; 5. cumpătarea; 6. blândeţea; 7. sârguinţa.

330. Spune cele opt fericiri!

1. Fericiţi cei săraci în spirit, căci a lor este împărăţia cerului.

2. Fericiţi cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul.

3. Fericiţi cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi.

4. Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, căci ei se vor sătura.

5. Fericiţi cei curaţi cu inima, căci ei vor vedea pe Dumnezeu.

6. Fericiţi cei milostivi, căci ei vor dobândi milă.

7. Fericiţi făcătorii de pace, căci fiii lui Dumnezeu se vor chema.

8. Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, căci a lor este împărăţia cerurilor.
   Fericiţi veţi fi când, pentru mine, vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău, minţind împotriva voastră; bucuraţi-vă şi vă veseliţi, căci plata voastră mare este în ceruri. (Mt 5, 3-11).

RUGĂCIUNILE ŞI ÎNVĂŢĂTURILE CELE MAI IMPORTANTE


SEMNUL SFINTEI CRUCI

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

RUGĂCIUNEA DOMNEASCĂ

Tatăl nostru, care eşti în ceruri, sfinţească-se numele tău; vie împărăţia ta; facă-se voia ta precum în cer aşa şi pe pământ.

Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi; şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri; şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuieşte de cel rău. Amin.

SALUTAREA ÎNGEREASCĂ

Bucură-te, Marie, cea plină de har, Domnul este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei, şi binecuvântat este rodul trupului tău, Isus.

Sfântă Marie, Maica lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi păcătoşii acum şi în ceasul morţii noastre. Amin.

DOXOLOGIA

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Precum era la început şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

CREZUL APOSTOLIC

Cred în Dumnezeu, Tatăl atotputernicul, Creatorul cerului şi al pământului. Şi în Isus Cristos, Fiul său unic, Domnul nostru, care s-a zămislit de la Duhul Sfânt, s-a născut din Maria Fecioara; a pătimit sub Pilat din Pont, s-a răstignit, a murit şi s-a îngropat; s-a coborât în iad, a treia zi a înviat din morţi; s-a suit la ceruri, şade de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatăl atotputernicul; de unde are să vie să judece pe vii şi pe morţi. Cred în Duhul Sfânt; Sfânta Biserică catolică; împărtăşirea Sfinţilor; iertarea păcatelor; învierea morţilor; viaţa veşnică. Amin.

PRINCIPALELE ADEVĂRURI DE CREDINŢĂ SUNT:

1. Este numai un singur Dumnezeu.

2. Dumnezeu este drept: El răsplăteşte binele şi pedepseşte răul.

3. În Dumnezeu sunt trei Persoane: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh.

4. A doua Persoană dumnezeiască s-a făcut om, pentru ca prin moartea sa pe Cruce să răscumpere pe oameni şi în veci să-i mântuiască.

5. Sufletul omului este nemuritor.

6. Harul lui Dumnezeu este trebuincios pentru mântuirea omului.

CELE ŞAPTE SACRAMENTE SUNT:

1. Botezul.

2. Mirul.

3. Euharistia.

4. Pocăinţa.

5. Ungerea bolnavilor (Maslul).

6. Preoţia.

7. Căsătoria.

CELE ZECE PORUNCI ALE LUI DUMNEZEU

1. Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, să nu ai alţi dumnezei în afară de mine, să nu-ţi faci chip cioplit ca să te închini lui.

2. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în zadar.

3. Adu-ţi aminte să sfinţeşti ziua Domnului.

4. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti mult pe pământ.

5. Să nu ucizi.

6. Să nu faci fapte necurate.

7. Să nu furi.

8. Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău.

9. Să nu pofteşti femeia aproapelui tău.

10. Să nu pofteşti casa aproapelui tău şi nici un lucru ce este al lui.

CELE CINCI PORUNCI ALE BISERICII

1. Să sfinţeşti sărbătorile rânduite de Sfânta Biserică şi să asculţi sfânta Liturghie întreagă în toate duminicile şi sărbătorile de poruncă.

2. Să ţii posturile rânduite de sfânta Biserică şi să nu mănânci carne vinerea şi în celelalte zile oprite.

3. Să-ţi mărturiseşti păcatele cel puţin o dată pe an şi să primeşti sfânta Împărtăşanie în timpul Paştelui.

4. Să nu faci nuntă în zilele oprite.

5. Să plăteşti Bisericii simbria şi celelalte datorii către ea, după legi şi obiceiuri.

ACT DE CREDINŢĂ

Doamne, Dumnezeul meu, cred cu tărie tot ce ne-ai descoperit Tu, adevărul veşnic şi negreşelnic, şi ce ne învaţă sfânta Biserică.

Cred mai ales în tine, unul şi adevăratul Dumnezeu în trei Persoane egale şi totuşi deosebite, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Cred în Isus Cristos, Fiul unic al Tatălui, care s-a născut din Maria Fecioara, a pătimit, a murit şi a înviat pentru mântuirea noastră.

Cred că Tu eşti drept şi dai fiecăruia după faptele sale: pe cei buni îi răsplăteşti cu fericirea cerească, iar pe cei răi îi pedepseşti cu osânda veşnică a iadului. În această credinţă vreau să trăiesc şi să mor. Doamne, întăreşte-mi credinţa. Amin.

ACT DE NĂDEJDE

Doamne, Dumnezeul meu, nădăjduiesc cu încredere deplină că-mi vei dărui, din bunătatea ta şi prin meritele lui Isus Cristos, iertarea păcatelor, harul tău şi fericirea veşnică, fiindcă Tu mi-ai făgăduit acestea şi eşti nesfârşit de credincios făgăduinţelor tale. Amin.

ACT DE IUBIRE

Doamne, Dumnezeul meu, te iubesc din toată inima, din tot sufletul şi din toate puterile mele şi mai presus de orice, pentru că eşti nemărginit de bun şi vrednic de iubire. Iubesc şi pe aproapele ca pe mine însumi din dragoste către tine şi iert din inimă pe toţi aceia care mi-au greşit.
Doamne, fă să te iubesc din ce în ce mai mult. Amin.

ACT DE CĂINŢĂ

Doamne, Dumnezeul meu, mă căiesc din toată inima de toate păcatele mele şi le urăsc mai presus de toate, pentru că prin ele am pierdut harul tău şi împărăţia cerului şi m-am făcut vrednic de pedeapsa veşnică a iadului; dar mai mult mă căiesc pentru că, păcătuind, te-am mâniat pe tine, Părintele meu, Mântuitorul meu şi Dumnezeul meu, atât de mare şi atât de bun. Pentru aceasta mă hotărăsc, cu ajutorul harului tău, să nu mai păcătuiesc şi să fug de orice prilej de păcat. Amin.

PENTRU CA SĂ DOBÂNDIM IERTAREA PĂCATELOR PRIN SACRAMENTUL POCĂINŢEI SE CER CINCI LUCRURI:

1. Să ne aducem aminte de toate păcatele de moarte ce le-am făcut, şi de câte ori le-am făcut.

2. Să ne căim de toate păcatele de moarte ce le-am făcut, pentru că prin ele am mâniat pe Dumnezeu şi ne-am făcut vrednici de pedeapsa veşnică a iadului.

3. Să făgăduim lui Dumnezeu că, prin harul lui, nu vom mai face nici un păcat de moarte.

4. Să mărturisim preotului toate păcatele de moarte, de care ne amintim, spunându-i şi de câte ori le-am făcut pe fiecare din ele.

5. Să împlinim pocăinţa dată de duhovnic.

PENTRU CA SĂ PRIMIM SFÂNTA ÎMPĂRTĂŞANIE SE CERE:

1. Să ştim şi să credem că în Sfânta Împărtăşanie primim trupul şi sângele Domnului nostru Isus Cristos.

2. Să fim fără păcat de moarte.

3. Să nu mâncăm şi să nu bem cel puţin o oră înainte de a ne împărtăşi.

4. Să ne rugăm înainte şi după primirea Sfânta Împărtăşanie.

RUGĂCIUNE ÎNAINTE DE SPOVADĂ

Doamne Dumnezeule, Părintele meu ceresc, primeşte-mă cu bunătate şi îndurare. Vreau să fac o spovadă bună, ca să fiu primit în rândul copiilor tăi.

Ştiu bine că fără harul tău nu pot face nimic.

De aceea, te rog, trimite pe Duhul tău cel Sfânt, care să mă ajute să mă spovedesc cum se cuvine.

Vino, Duhule Sfânt, şi luminează mintea mea, ca să cunosc păcatele ce le-am săvârşit; mişcă inima mea, ca să mă căiesc de ele, întăreşte voinţa mea ca să mă hotărăsc să mă îndrept; ajută-mă să spun duhovnicului tot ce am greşit şi să nu ascund nici un păcat de moarte.

CERCETAREA CONŞTIINŢEI

1. Când te-ai spovedit ultima dată;

2. n-ai uitat sau n-ai ascuns vreun păcat de moarte la spovadă;

3. ai împlinit pocăinţa dată de duhovnic?

După aceea gândeşte-te:

1. Cercetarea cugetului pentru COPII

   • M-am obişnuit să mă rog dimineaţa şi seara? (De exemplu făcându-mi Semnul Crucii şi spunând Tatăl nostru, Bucură-te, Marie, Slavă Tatălui?) Am ascultat de părinţi? I-am ajutat? I-am supărat cumva? Cu fraţii şi surorile mele cum m-am purtat? Pe cei mai în vârstă din familie şi din afara familiei i-am respectat? Mi-am cerut iertare când i-am supărat pe alţii? I-am iertat pe alţii când ei m-au supărat? Am avut curaj să spun adevărul chiar şi atunci când, pentru moment, o minciună ar fi fost calea cea mai comodă? Nu am minţit? Nu suntem făcuţi numai ca să primim de la alţii. Am ştiut să renunţ la ceva? De exemplu la o părere, sau la o bucurie, în favoarea altuia? Postul şi abstinenţa sunt renunţări. Nu am mâncat carne vinerea? Am respectat ce are un altul? Am furat cumva?

   • La şcoală am fost corect? Sârguincios? Pregătirea lecţiilor este o datorie principală: Mi-am pregătit lecţiile cu seriozitate? Nu am fost superficial? Am ascultat, am respectat pe învăţători şi profesori? Cum m-am purtat cu colegii? Am fost bun, atent şi prietenos cu ei? Am ştiut să sufăr cu cei care suferă? Am spus un cuvânt de încurajare şi de mângâiere celor întristaţi din diferite motive? Poate am fost invidios, poate că m-am bucurat de răul altuia. N-am dat exemplu rău? Am îndemnat cumva şi pe alţii la rău? Am avut gânduri de răzbunare? Am păstrat mult timp supărarea pe alţii? Am folosit cuvinte jignitoare, urâte?

   • De obicei ştiu să fiu recunoscător? Ştiu să spun mulţumesc chiar şi numai pentru un cuvânt bun?

   • Nu am judecat nedrept pe alţii în gândurile şi cuvintele mele? Am avut grijă să fiu curat în gândurile, cuvintele şi faptele mele?

   • Nu numai şcoala, dar şi biserica este un loc de învăţătură. Am participat duminica şi în sărbătorile de poruncă la Sfânta Liturghie? Nu putem să creştem fără ştiinţa despre Dumnezeu. Am urmat lecţiile de catehism? M-am străduit să am tot mai multe cunoştinţe despre Dumnezeu, despre credinţă şi despre Biserică? În biserică am fost atent la rugăciuni şi la Sfânta Liturghie? Preotul este învăţător în ale credinţei. Am ascultat de el? L-am respectat?

   • Îmi aduc aminte adesea că Dumnezeu este pretutindeni prezent? Am avut încredere în Dumnezeu? M-am rugat pentru părinţi, pentru învăţători şi profesori, pentru bolnavi, pentru copiii care suferă, pentru cei care m-au supărat, pentru cei morţi? Am iertat pe cei care m-au supărat acasă, la şcoală, la biserică, în alte părţi? Am avut ocazie să fac un bine cuiva şi nu l-am făcut? (Acasă, la biserică, pe drum ...?) Ce ar fi trebuit să fac mai bine acasă, la şcoală, la biserică sau în alte părţi şi nu am făcut? Sau ce ar fi trebuit să nu fac? Evit ocaziile de păcat?

   • Sunt convins că în numele lui Isus Cristos trebuie să fac numai ceea ce este plăcut în faţa lui Dumnezeu şi în faţa oamenilor şi să lupt împotriva defectelor mele? Îmi pare rău de păcatele mele? Sunt hotărât să le evit pe viitor?

    

2. Cercetarea cugetului pentru ADOLESCENŢI

   • Mi-am amintit în fiecare zi de Dumnezeu pentru a-i mulţumi şi pentru a-i cere ajutor? Rugându-mă, m-am străduit într-adevăr să mă gândesc la Dumnezeu? M-am pregătit bine pentru sfânta Spovadă? Cum m-am comportat în familie, la şcoală, în biserică? Cum vorbesc despre Dumnezeu, despre Biserică, despre credinţă? Duminica şi în sărbătorile de poruncă am lipsit cumva din vina mea, din neglijenţă, de la Sfânta Liturghie? Consider Liturghia ca o parte esenţială a vieţii mele?

   • Ştiu să ascult de părinţi, de profesori? Se pot ei încrede în mine? Ştiu să-i ajut pe ai mei şi pe alţii? Să le fac o bucurie? Nu cumva m-am arătat nervos, nerăbdător, neiertător? Mă rog pentru părinţi şi pentru mai marii mei? Am fost bun cu alţii? Cu cei din familie, cu colegii? I-am ajutat? M-am certat cu cineva? Am dat exemplu rău? Am îndemnat la rău pe alţii?

   • Ştiu să-mi înfrânez gândurile, privirea, cuvintele? Am rostit cumva cuvinte murdare? Am ceva de spus despre cărţi, glume sau conversaţii indecente? Gânduri, cuvinte sau fapte de acest fel?

   • Nu sunt risipitor? Respect bunul altuia, al statului, al Bisericii, al şcolii? Am furat ceva? Am dat împrumutul înapoi?

   • Respect adevărul? Nu păcătuiesc exagerând sau minţind? Iert? Nu mă răzbun? Îmi ţin promisiunile?

   • Am avut cumva gânduri de mândrie? Ştiu să fiu recunoscător altora şi lui Dumnezeu?

   • Îmi fac datoria la şcoală şi pentru şcoală? La serviciu? Folosesc bine timpul?

   • Nu am fost răutăcios? Necumpătat în mâncare sau băutură? Am avut grijă de sănătatea mea?

   • Pot să renunţ la un program de radio sau televizor sau la un film pentru a face ceva mai de folos pentru mine sau pentru alţii? M-am gândit care este greşeala mea principală? O combat? Evit ocaziile de păcat?

    

3. Cercetarea cugetului pentru TINERI

   • De obicei, şi la această vârstă, cei mai apropiaţi de tine sunt cei din familie: părinţii, fraţii şi surorile. Înainte de a descoperi tu că şi părinţii tăi au greşeli, ei îţi cunoşteau şi îţi înţelegeau, iertând, greşelile tale. Întreabă-te: Ştiu să-i înţeleg şi să-i iert? Ştiu să apreciez dragostea şi sacrificiile lor pentru mine? Nu i-am întristat prin purtarea mea? Nu i-am ofensat? I-am ascultat? Am căutat să fiu o bucurie pentru ei? Am arătat că le sunt alături în grijile şi problemele lor? În gândurile mele nu i-am judecat prea aspru? Ei îşi amintesc când e ziua mea: mi-am amintit şi eu întotdeauna de ziua lor onomastică sau de naştere? Respect, ajut, iert pe fraţii şi surorile mele?

   • Şcoala, locul de muncă, prietenii, cunoscuţii sunt tot atâtea izvoare de îndatoriri şi obligaţii creştine. În relaţiile cu alţii sunt generos sau egoist? Răbdător şi iubitor, sau supărăcios, invidios şi răzbunător?

   • Aştepţi prietenie, încredere, răbdare, iertare: ştii să dai ceea ce aştepţi de la alţii? La şcoală, la locul de muncă, îţi faci datoria? Nu eşti superficial? Respecţi poruncile lui Dumnezeu şi ale Bisericii? Cauţi să dai exemplu bun în comportarea ta? Sau poate ai dat exemplu rău? Întreabă-te: Am ajutat? Am încurajat? Am iertat? Nu am fost nedrept? Necinstit? Nu am învăţat să îndemn la rău? Nu am minţit? Nu am folosit cuvinte murdare, jignitoare? Nu am furat? Nu am ascultat cu plăcere şi nu am spus glume indecente? Nu am înjurat? Chiar cu nume sau lucruri sfinte?

   • Gândurile şi cuvintele sunt pregătirea faptelor noastre. Îmi controlez gândurile şi cuvintele? Ştiu să mă controlez în faptele mele? Ştiu că prietenia are limitele ei în gânduri, cuvinte şi fapte? Evit ocaziile de păcat?

   • Ce ar fi trebuit să fac sau să nu fac, sau să fac mai bine?

   • Creşterea spre maturitate cuprinde timp, formare intelectuală, morală, religioasă. La biserică, în zilele de duminică şi sărbători, merg cu plăcere pentru a participa la Sfânta Liturghie? Mă spovedesc şi mă împărtăşesc? Mă rog seara şi dimineaţa?

   • Nu m-am ruşinat de credinţa mea? Nu am vorbit urât despre credinţă, despre Biserică, despre Dumnezeu? Renunţ la un alt program pentru a merge în duminici şi sărbători la Sfânta Liturghie, la catehism?

   • Gândurile, cuvintele şi faptele rele ne distrug; cele bune ne întăresc. Regret păcatele mele? Mă hotărăsc să nu le mai fac?

    

4. Cercetarea cugetului pentru ADULŢI

   • Am încredere în Dumnezeu? Nu m-am revoltat împotriva lui? Nu am fost indiferent în cele ce privesc credinţa şi religia? Nu am fost superstiţios? Preţuiesc rugăciunea? Sacramentele?

   • Educaţia religioasă este foarte esenţială din educaţia generală. Le-am transmis copiilor interesul pentru viaţa religioasă şi i-am deprins să o practice? Am preţuit sau am încălcat fidelitatea conjugală? Nu am fost egoist în familie? Nu am făcut ceva împotriva naşterii de copii? Am fost atent, drept, iertător, răbdător în familie? Ajut pe cei săraci, bolnavi şi însinguraţi? Sunt cinstit şi drept acasă şi la serviciu? Preţuiesc prietenia? Nu sunt egoist? Mă preocupă formarea profesională? Mă străduiesc să-i înţeleg pe cei care trăiesc şi lucrează alături de mine? Îmi împlinesc îndatoririle de soţ, de creştin, de cetăţean? Nu am dat mărturie falsă? Nu am descoperit greşelile altora? Nu am jurat strâmb? Nu am furat? Nu mi-am pus în primejdie sănătatea prin mâncare, băutură, fumat etc.? Nu am fost nedrept, bănuitor, ambiţios, zgârcit, răutăcios, dispreţuitor, răzbunător, imprudent?

   • Mi-am respectat îndatoririle de credinţă? Am iertat şi ajutat chiar şi pe duşmani?

   • Ce am neglijat? Ce am omis? Ce aş fi putut să fac mai bine? Am dat exemplu bun sau exemplu rău în familie şi în societate? Am fost cinstit, drept, bun, generos? Mi-am controlat gândurile, cuvintele, faptele? Am evitat ocaziile de păcat?

   • Am cerut ajutor lui Dumnezeu? I-am fost recunoscător?

   • Regret păcatele săvârşite?

II. Cercetarea cugetului în raport cu Poruncile lui Dumnezeu

Porunca întâia

M-am rugat dimineaţa şi seara? Nu m-am gândit de bunăvoie la altceva când mă rugam? Am crezut tot ce învaţă Sfânta Biserică? Nu m-am îndoit de vreun adevăr de credinţă? Nu am citit cărţi dăunătoare credinţei? De câte ori? Nu am crezut în farmece şi descântece? Nu am luat parte la şedinţe spiritiste? Nu am citit sau cerut să mi se citească în cafea sau cărţi de joc?

Porunca a doua

Nu am folosit fără rost numele lui Dumnezeu, al sfinţilor sau al lucrurilor sfinte? Nu am înjurat de Dumnezeu sau de lucruri sfinte? De câte ori? Nu am blestemat? De câte ori? Nu am jurat fără trebuinţă sau strâmb? Am împlinit făgăduinţele făcute lui Dumnezeu?

Porunca a treia

Nu am lipsit din vina mea de la Sfânta Liturghie în duminici şi sărbători de poruncă? De câte ori? Nu am lipsit din vina mea la o parte însemnată din Sfânta Liturghie? De câte ori? Nu am râs în biserică? Nu am vorbit fără trebuinţă? Nu am lucrat în duminici şi sărbători de poruncă, fără un motiv grav? De câte ori? Nu am poruncit altora să lucreze? De câte ori?

Porunca a patra

Am ascultat de părinţi şi învăţători? Nu am fost obraznic şi încăpăţânat faţă de ei? Nu i-am supărat sau mâniat? M-am ruşinat cumva de ei? I-am vorbit de rău? I-am batjocorât? I-am înjurat? I-am bătut? De câte ori? M-am rugat pentru părinţii şi pentru mai marii mei?

M-am îngrijit de copii? I-am ferit de prietenii rele? Am avut grijă să-şi îndeplinească obligaţiile religioase? Le-am dat pildă bună? Nu i-am îndemnat cumva la păcat? Le-am dat hrană, îmbrăcăminte? Nu am fost prea îngăduitor sau prea aspru cu ei?

Porunca a cincea

Nu am înjurat pe alţii? Nu i-am insultat? Nu am râs de ei? M-am certat cumva? M-am bătut? Am avut ură împotriva cuiva? Mai am încă? Am dorit răul cuiva? Am îndemnat pe alţii la păcat? De câte ori? Am avut gânduri şi dorinţe de răzbunare? M-am răzbunat pe alţii? Mi-am vătămat cumva sănătatea prin lăcomie în mâncare, băutură? Prin fumat, dans, sport fără măsură? Nu am dat exemplu rău altuia? Nu am provocat dezbinare între alţii? Nu am trăit în dezbinare în căsătorie? Nu am îndemnat, am conlucrat la avort sau l-am comis? De câte ori? Nu mi-am expus viaţa, sănătatea, fără vreun motiv serios? Nu m-am expus pericolului de a păcătui? Sunt hotărât să mă feresc pe viitor de asemenea ocazii?

Porunca a şasea şi a noua

Nu m-am gândit de bunăvoie la lucruri necuviincioase? Nu am dorit să văd sau să fac lucruri necurate? De câte ori? Nu am privit cu plăcere păcătoasă tablouri, imagini indecente, piese de teatru sau filme imorale? Nu am privit cu dorinţe păcătoase trupul meu sau al altora? Nu am ascultat cu plăcere glume, anecdote, cântece, povestiri murdare? Nu am spus eu însumi acestea? Nu am luat parte la petreceri uşuratice, imorale? Nu am citit reviste sau cărţi imorale? Nu le-am dat şi altora? Nu am achiziţionat cărţi, reviste, ilustraţii pornografice? Le mai am încă? M-am îmbrăcat decent? Nu am făcut, singur sau alţii, fapte necurate? De câte ori? Nu am întreţinut legături nepermise cu alte persoane? Nu i-am îndemnat sau învăţat pe alţii să facă fapte necurate? Am păstrat fidelitatea conjugală? Am fost corect în relaţiile conjugale? Nu am folosit mijloace nepermise pentru a nu avea copii? De câte ori?

Porunca a şaptea şi a zecea

Am furat cumva? Bani (câţi?), lucruri (cam în ce valoare?) de la săraci, din biserică, de la locul de muncă? Am păgubit cumva pe altul? În ce măsură? Am înşelat cumva pe altul? La joc, prin fraudă sau în alt mod? Am dat înapoi lucrul străin însuşit de mine? Mi-am îndreptat greşeala săvârşită faţă de alţii prin furt sau înşelăciune? Nu am fost risipitor? Nu am fost zgârcit şi nemilos faţă de săraci? Mi-am plătit datoriile? Nu am reţinut pe nedrept din leafa lucrătorilor? Nu i-am îndemnat şi ajutat pe alţii să fure? Nu am râvnit pe nedrept bunurile altuia? Nu mi-am neglijat îndatoririle stării mele? Îndatoririle profesionale?

Porunca a opta

Nu am minţit? Nu am păgubit pe cineva prin minciuni? În lucruri mari? De câte ori? Nu am pârât pe nedrept? Nu am vorbit de rău? Nu am păgubit pe alţii prin calomnie? În lucruri mari? De câte ori? Am îndreptat paguba? Am restabilit cinstea batjocorâtă prin bârfă sau calomnie? Nu am gândit rău despre alţii?

Poruncile Bisericii

Postul

Nu am mâncat carne vinerea şi în zilele oprite? Din vina mea? De câte ori? Am ţinut postul? Nu i-am oprit pe alţii să postească? De câte ori?

Spovada şi împărtăşania

M-am spovedit şi m-am împărtăşit în timpul Sfintelor Paşti? Nu am împiedicat pe cineva să-şi împlinească această îndatorire?

Ajutorarea Bisericii

Am contribuit, după obiceiul locului şi după posibilităţile mele, la întreţinerea bisericii? Am dat obolul meu din dragoste faţă de Dumnezeu şi faţă de Sfânta sa Biserică? Act de căinţă şi propunere (vezi pag.

sau:

Îmi pare rău din toată inima de toate păcatele mele, pentru că prin ele te-am supărat pe tine, Doamne, care eşti atât de bun şi vrednic de iubire. Îţi făgăduiesc că mă voi strădui din toate puterile să nu mai păcătuiesc şi să ocolesc ocaziile de păcat.

4. Mărturisirea păcatelor

Mărturisesc lui Dumnezeu atotputernicul şi Sfinţiei Voastre, Părinte, păcatele mele. M-am spovedit acum ... (spune când te-ai spovedit ultima dată).

De atunci am făcut următoarele păcate...

Apoi mărturiseşte sincer păcatele tale şi răspunde la întrebările ce ţi le pune preotul. Când ai terminat cu păcatele, spune:

Mă învinuiesc aşa cum mă ştie Dumnezeu vinovat, mă învinuiesc şi de păcatele de care nu-mi aduc aminte şi cer de la Dumnezeu iertare, iar de la Sfinţia Voastră, Părinte, pocăinţă şi dezlegare.

Ascultă sfaturile pe care ţi le dă preotul; ia seama la pocăinţa pe care trebuie să o faci. Aşteaptă până când preotul îţi va spune să-ţi exprimi căinţa. Atunci poţi spune:

Doamne Isuse Cristoase, Fiul lui Dumnezeu, fie-ţi milă de mine, păcătosul!

Sau alte formule. Preotul rosteşte dezlegarea la care vei răspunde:

Amin!

Întorcându-te la locul tău, poţi spune următoarea rugăciune drept mulţumire:

RUGĂCIUNE DUPĂ SPOVADĂ

Domnul şi Dumnezeul meu, cât de bun ai fost cu mine: mi-ai iertat toate păcatele; mi-ai dat înapoi harul sfinţitor; m-ai făcut din nou copilul tău. Îţi mulţumesc din toată inima. Mă voi strădui de azi înainte să mă port mai bine, să nu te mai supăr prin nici un păcat.

Ajută-mă şi întăreşte-mă cu harul tău, fără de care nu pot face nici un bine. Fă să rămân statornic în bine până la sfârşit.

Sfântă Marie, Maica lui Dumnezeu şi a mea, roagă-te pentru mine, ca să nu mai supăr niciodată pe Fiul tău preaiubit, Mântuitorul meu Isus Cristos. Amin.

ÇTop pf page

Ó Marele Priorat al Romaniei al OSMTH