Spre aducere aminte şi spre luare aminte,

pentru ca nicicând să se repete – octombrie, 13

13 octombrie 1307, Paris. O zi neagră din istoria Europei şi a întreagii lumi civilizate. Ziua când, puterea seculară câştigând în faţa Bisericii, sunt arestaţi conducătorii Ordinului Templier. Documentele vremii descriu acest sacrilegiu, impus prin voinţa regelui Filip al IV-lea şi dus la îndeplinire de maleficul Nogaret. Cum s-au petrecut evenimentele ştim cu toţii. De ce cavalerii nu au opus nici o rezistenţă ? Şi acest lucru este bine cunoscut. De ce Papa Clement al V-lea nu a intervenit, Ordinul fiind exclusiv în subordinea sa ? ... Multe întrebări nu-şi mai au nici un rost. Aşa a fost să fie !

Iubite surori şi iubiţi fraţi, tot ceea ce s-a întâmplat atunci vă este bine cunoscut. Adevărul nu poate sta ascuns pentru mult timp, iar tot ceea ce este împotriva firii este efemer. Ceea ce totuşi s-a întâmplat, precum şi tot ce a urmat, a condus la fiinţarea celor ce sunt azi. Aceste rânduri, pe care eu în calitatea de Comandant al vostru vi le adresez, cele ale unui Templier către alţi Templieri, sunt dovada sigură că Ordinul există. Acum, după 700 de ani, adevăraţii moştenitori şi continuatori ai principiilor şi al spiritului templier există ! Acum, după 700 de ani, tradiţiile sunt conservate de fiecare dintre noi în parte şi de Ordinul nostru în totalitatea lui.  

Iubite surori şi iubiţi fraţi, azi misiunea noastră este aceeaşi ca a înaintaşilor noştri. Lupta contra necredinţei şi a duşmanilor religiei creştine se dovedeşte la fel de  necesară şi ancorată în realitate. Acum însă armele noastre s-au schimbat. Cuvântul şi fapta au luat locul sabiei şi scutului. Dar nu numai armele s-au schimbat. Şi lupta s-a schimbat. Duşmanul are metode din ce în ce mai rafinate iar arta disimulării face tot mai grea despărţirea grâului de neghină. Această provocare ne întăreşte în credinţa noastră şi ne obligă la a fi din ce în ce mai pregătiţi, mai uniţi şi cu simţurile mai ascuţite pentru a-l birui. În faţa milei, a iubirii faţă de aproapele, a iubirii de adevăr şi dreptate, a altruismului şi al spiritului nostru cavaleresc, puterea celui viclean păleşte. Puterile necurate se topesc în flacăra credinţei şi a nădejdii noastre iar roadele stricăciunii devin scrum în faţa dragostei creştine. Smerenia şi virtutea îl derutează pe adversarul credinţei cea adevărată  iar exemplul bun, pe care suntem datori a-l arăta în jurul nostru, îi îngrădesc orice încercare de a-şi spori influenţa. Astfel, noi cei de astăzi, la fel ca cei dinainte, trebuie să fim, precum Sfântul Bernard ne spunea: „ mai blânzi decât mieii dar, mai neînfricaţi decât leii”.

Iubite surori şi iubiţi fraţi, desigur că toţi ne dorim o lume a păcii, a înţelegerii între toţi semenii noştri. Ştim că însuşi Domnul ne-a făgăduit, în această lume, fericirea. Fericirea însă nu o putem căpăta fără a ne dărui unii altora fericire. De aceea noi, templierii de azi, ca adevăraţi fii al luminii, trebuie să fim demni de misiunea încredinţată, fermi în acţiune dar atenţi în exprimare, spre a nu construi ziduri de nepătruns între noi şi semenii noştri sau, mai rău, spre a nu da naştere la ură şi răzbunare. Atitudinea fiecăruia dintre noi trebuie să fie la înălţimea moştenirii asumate. Noi înşine trebuie să fim altare ale jertfei neînsângerate, precum dreapta credinţă ne îndeamnă, fără a uita cuvintele Mântuitorului:

 “Iată Eu vă trimit pe voi ca pe nişte oi în mijlocul lupilor; fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii.

Feriţi-vă de oameni, căci vă vor da pe mâna sinedriştilor şi în sinagogile lor vă vor bate cu biciul. 

La dregători şi la regi veţi fi duşi pentru Mine, spre mărturie lor şi păgânilor. 

Iar când vă vor da pe voi în mâna lor, nu vă îngrijiţi cum sau ce veţi vorbi, căci se va da vouă în ceasul acela ce să vorbiţi;

Fiindcă nu voi sunteţi care vorbiţi, ci Duhul Tatălui vostru este care grăieşte întru voi.” 

(Matei, 10, 16-20)

Iubite surori şi iubiţi fraţi, Sergenţi, Scutieri, Doamne ale Templului şi Cavaleri, prin jertfă, credinţă şi virtute să ne desăvârşim, forţa şi strălucirea Ordinului nostru lumii s-o dezvăluim, prin faptă şi cuvânt misia să o împlinim !

Non Nobis Domine, Non Nobis, Sed Nomini Tuo da Gloriam !

Bucureşti, 13 Octombrie 2007

Cav. Mare Cruce Dan VASILIU

Marele Prior Magistral al Romaniei

ÇTop pf page

Ó Marele Priorat al Romaniei al OSMTH