Dragi fraţi şi surori!

Christus resurrexit! - Cristos a înviat!

Marea Veghe din noaptea aceasta ne-a făcut să retrăim evenimentul decisiv şi mereu actual al Învierii, mister central al credinţei creştine. Nenumărate lumânări pascale au fost aprinse în biserici pentru a simboliza lumina lui Cristos care a luminat şi luminează omenirea, învingând pentru totdeauna întunericul păcatului şi al răului. În această zi răsună cu putere cuvintele care au uimit femeile care au ajuns în dimineaţa primei zile după sâmbătă la mormântul în care trupul neînsufleţit al lui Cristos, dat jos în grabă de pe cruce, fusese îngropat. Triste şi descurajate din pricina pierderii Învăţătorului lor, au găsit răsturnată piatra cea mare şi intrând au văzut că trupul Lui nu mai era acolo. În timp ce stăteau acolo nedumerite şi dezorientate, doi bărbaţi în haine strălucitoare le-au surprins spunând: "De ce-l căutaţi pe Cel Viu printre cei morţi? Nu este aici. A înviat" (Luca 24,5-6). "Non est hic, sed resurrexit" (Luca 24,6). Din acea dimineaţă, aceste cuvinte nu încetează să răsune în întreg universul ca veste de bucurie ce străbate secolele neschimbată şi, în acelaşi timp, încărcată de infinite şi mereu noi ecouri.

"Nu este aici... a înviat". Mesagerii cereşti anunţă înainte de toate că Isus "nu este aici": Fiul lui Dumnezeu nu a rămas în mormânt pentru că nu putea să rămână prizonier al morţii (cf. Faptele Apostolilor 2,24) şi mormântul nu putea să îl reţină pe "Cel Viu" (Apocalipsa 1,18), care este însuşi izvorul vieţii. La fel ca Iona în pântecele peştelui, tot aşa Cristos răstignit a fost înghiţit în inima pământului (cf Matei 12,40) timp de o sâmbătă. A fost într-adevăr "o zi solemnă acea sâmbătă", cum scrie evanghelistul Ioan (19,31): cea mai solemnă din istorie, pentru că în ea "Stăpânul sâmbetei" (Matei 12,8) a dus la îndeplinire opera creaţiei (cf Geneză 2,1-4a), înălţând omul şi tot universul la libertatea slavei fiilor lui Dumnezeu (cf Romani 8,21). Odată împlinită această operă extraordinară, trupul fără viaţă a fost străbătut de suflul vital al lui Dumnezeu şi, surpând pereţii mormântului, a înviat glorios. De aceea îngerii proclamă: "nu este aici", nu mai poate fi găsit în mormânt. S-a făcut pelerin pe pământul oamenilor, şi-a sfârşit drumul la mormânt, ca fiecare dintre noi, dar a învins moartea şi, în mod absolut nou, printr-un act de pură iubire, a despicat pământul şi l-a deschis larg spre Cer.

Învierea Sa, datorită Botezului care ne "încorporează" în El, devine învierea noastră. Prevestise aceasta profetul Ezechiel: "Iată, Eu deschid mormintele voastre, vă ridic din groapă, o, popor al meu, şi vă duc în ţara lui Israel" (37,12). Aceste cuvinte profetice capătă o valoare deosebită în ziua Paştelui, pentru că astăzi se împlineşte promisiunea Creatorului; astăzi, şi în vremea noastră marcată de nelinişte şi incertitudine, retrăim evenimentul Învierii care a schimbat înfăţişarea vieţii noastre, care a schimbat istoria omenirii. De la Cristos înviat aşteaptă speranţă, uneori chiar fără să-şi dea seama, toţi câţi sunt încă oprimaţi de lanţurile suferinţei şi ale morţii.

Duhul Celui Înviat să poarte alinare şi siguranţă în special în Africa populaţiilor din Darfur, care se zbat într-o dramatică situaţie umanitară ce nu mai poate fi susţinută; celor din regiunea Marilor Lacuri, unde multe plăgi sunt încă necicatrizate; diferitelor popoare ale Africii care aspiră la reconciliere, dreptate şi dezvoltare. În Irak, pentru ca peste tragica violenţă care continuă fără milă să secere victime, să prevaleze, în sfârşit, pacea. Pace urez din inimă şi celor sunt implicaţi în conflictul din Ţara Sfântă, invitându-i pe toţi la un dialog răbdător şi perseverent, care să înlăture obstacolele vechi şi noi, evitând tentaţiile represaliilor şi educând noile generaţii la un respect reciproc. Comunitatea internaţională, care reafirmă dreptul just al Israelului de a exista în pace, să ajute poporul palestinian să depăşească condiţiile precare în care trăieşte şi să îşi construiască viitorul, îndreptându-se spre construirea unui Stat cu adevărat al lor. Duhul celui Înviat să suscite un înnoit dinamism în angajamentul ţărilor Americii Latine, pentru ameliorarea condiţiile de viaţă a milioane de cetăţeni, pentru extirparea execrabilei plăgi a răpirilor de persoane şi pentru consolidarea instituţiile democratice în spirit de armonie şi de efectivă solidaritate. În ceea ce priveşte crizele internaţionale legate de experimentele nucleare, să se ajungă la o soluţie onorabilă pentru toate părţile, prin negocieri serioase şi oneste, şi să crească în responsabilii naţiunilor şi organizaţiilor internaţionale dorinţa de a se ajunge la o convieţuire paşnică între etnii, culturi şi religii, care să îndepărteze pericolul terorismului.

Domnul înviat să facă simţită pretutindeni forţa Sa de viaţă, de pace şi de libertate. Tuturor le sunt adresate astăzi cuvintele prin care, în dimineaţa Paştelui, îngerul a asigurat inimile cuprinse de teamă ale femeilor: "Nu vă temeţi!... Nu este aici. A înviat" (Matei 28,5-6). Isus a înviat şi ne dăruieşte pacea; El însuşi este pacea. De aceea Biserica repetă cu putere: "Cristos a înviat - Christ?s anésti". Să nu se teamă omenirea celui de-al treilea mileniu să îşi deschidă inima către El. Evanghelia Sa va satisface pe deplin setea de pace şi de fericire ce se află în fiecare inimă umană. Cristos acum este viu şi păşeşte cu noi. Imens mister de iubire! Christus resurrexit, quia Deus caritas est! Alleluia!

după traducerea Radio Vatican