|
CONCILIUL
VATICAN II
16. Decretul asupra mijloacelor de comunicare socială
- "INTER MIRIFICA"
INTRODUCERE
Capitolul
I: NORME PENTRU DREAPTA FOLOSIRE A MIJLOACELOR DE COMUNICARE SOCIALĂ
Capitolul II: MIJLOACELE DE
COMUNICARE SOCIALĂ ŞI APOSTOLATUL CATOLIC
CONCLUZIE
Decretul asupra mijloacelor de comunicare socială
"INTER MIRIFICA"
PAUL, EPISCOP,
SLUJITOR AL SLUJITORILOR LUI DUMNEZEU,
ÎMPREUNĂ CU PĂRINŢII SFÂNTULUI CONCILIU
SPRE AMINTIRE PERPETUĂ
4 decembrie 1963
INTRODUCERE
1 - DINTRE
MINUNATELE descoperiri ale tehnicii pe care geniul uman le-a extras,
mai ales în zilele noastre, cu ajutorul lui Dumnezeu, din lucrurile
create, Biserica le primeşte şi le urmăreşte cu o solicitudine
deosebită pe acelea care privesc mai direct sufletul omenesc şi au
deschis căi noi de a comunica mai uşor ştiri, idei şi orientări de
tot felul. Iar dintre aceste descoperiri se evidenţiază mijloacele
care, prin natura lor, pot atinge şi influenţa nu numai indivizi
izolaţi, ci mulţimi întregi şi toată societatea umană, cum ar fi
presa, cinematograful, radioul, televiziunea şi altele de acest fel,
care pot fi numite, aşadar, pe drept "mijloace de comunicare socială".
2 - Sfânta
Maică Biserica ştie că aceste mijloace, bine întrebuinţate, oferă
neamului omenesc avantaje mari, întrucât contribuie mult la
destinderea şi îmbogăţirea sufletelor şi la răspândirea şi întărirea
Împărăţiei lui Dumnezeu. Mai ştie însă că oamenii le pot folosi
împotriva planului Creatorului divin şi le pot întoarce spre propria
pierzare; mai mult, ea se nelinişteşte şi inima ei de mamă se umple
de durere văzând pagubele pe care reaua lor folosire le-a adus
adeseori omenirii.
De aceea Conciliul, continuând să manifeste aceeaşi grijă
neobosită arătată de Suveranii Pontifi şi de Episcopi într-un
domeniu atât de important, consideră de datoria lui să trateze
principalele probleme legate de mijloacele de comunicare socială. El
e convins, de altfel, că doctrina şi normele de disciplină propuse
în acest fel vor fi de folos nu numai pentru mântuirea creştinilor,
ci şi progresului întregii omeniri.
Capitolul I: NORME PENTRU DREAPTA FOLOSIRE A MIJLOACELOR DE
COMUNICARE SOCIALĂ
3 - (Îndatoririle
Bisericii)
Întrucât Biserica Catolică a fost instituită de Cristos
Domnul pentru a aduce mântuirea tuturor oamenilor şi de aceea este
presată de necesitatea de a le vesti Evanghelia, ea consideră de
datoria ei să predice vestea mântuirii şi cu ajutorul mijloacelor de
comunicare socială şi să-i înveţe pe oameni folosirea dreaptă a
acestor mijloace. Biserica are aşadar dreptul înnăscut de a folosi
şi de a poseda orice mijloc de acest fel în măsura în care e necesar
sau util pentru educaţia creştină şi pentru întreaga ei operă de
mântuire a sufletelor. E de datoria păstorilor să-i educe şi să-i
orienteze pe credincioşi astfel încât aceştia să urmărească şi cu
ajutorul acestor mijloace mântuirea şi desăvârşirea proprie şi a
întregii familii umane. Le revine mai ales laicilor să însufleţească
de spirit uman şi creştin aceste mijloace pentru ca ele să răspundă
pe deplin marii aşteptări a comunităţii umane şi planului lui
Dumnezeu.
4 - (Legea
morală)
Pentru o dreaptă folosire a acestor mijloace este absolut
necesar ca toţi aceia care le utilizează să cunoască normele ordinii
morale şi să le aplice cu fidelitate în acest domeniu. Să ţină
aşadar seama de conţinutul comunicării, în funcţie de natura proprie
a fiecărui mijloc; totodată să nu scape din vedere condiţiile şi
împrejurările în care se realizează comunicarea: scopul, persoanele,
locul, timpul etc., căci acestea îi pot modifica valoarea morală, ba
chiar o pot schimba total. În acest sens, trebuie avut în vedere şi
modul propriu de acţiune al fiecăruia dintre mijloace, adică puterea
lui de convingere; aceasta poate fi atât de mare încât oamenii, mai
ales cei care nu sunt pregătiţi, reuşesc cu greu să o observe, să o
domine şi, dacă e cazul, să o respingă.
5 - (Dreptul
la informare)
În special e necesar ca toţi cei interesaţi în materie să-şi
formeze o conştiinţă dreaptă cu privire la folosirea acestor
mijloace, mai ales în privinţa unor probleme mai puternic
controversate în timpurile noastre.
Prima problemă priveşte informarea sau culegerea şi
difuzarea ştirilor. Desigur că, datorită progresului societăţii
moderne şi legăturilor din ce în ce mai strânse dintre membrii ei,
informarea a devenit foarte utilă şi de cele mai multe ori necesară.
Difuzarea rapidă a evenimentelor şi a faptelor oferă fiecărui om
posibilitatea de a avea o cunoaştere completă şi continuă a lor,
astfel încât să poată contribui în mod eficace la binele comun şi
toţi împreună să poată promova mai uşor prosperitatea şi progresul
întregii societăţi. Societatea umană are, aşadar, dreptul la
informare asupra celor ce interesează pe oameni, fie ca indivizi,
fie în comun, după condiţiile respective. Dar buna exercitare a
acestui drept cere ca, în ceea ce priveşte obiectul, comunicarea să
fie mereu adevărată şi completă, ţinând seama de dreptate şi
caritate. Iar în ceea ce priveşte modalitatea ei, să fie cinstită şi
adecvată, adică să respecte cu sfinţenie, în dobândirea şi difuzarea
ştirilor, legile morale precum şi drepturile legitime şi demnitatea
omului; căci nu orice cunoaştere e de folos, "însă dragostea
construieşte" (1 Cor 8, 1).
6 - (Artă şi
morală)
A doua problemă priveşte raporturile a ceea ce oamenii
numesc drepturile artei cu normele legii morale. Întrucât
controversele crescânde pe această temă nu rareori îşi au originea
în concepţii false asupra eticii şi esteticii, Conciliul declară că
primatul ordinii morale obiective trebuie respectat în mod absolut
de toţi. Această ordine este singura capabilă să depăşească şi să
armonizeze toate celelalte ordini de activităţi umane, oricât de
nobile, inclusiv arta. Căci numai ordinea morală cuprinde pe om în
totalitatea fiinţei sale de creatură a lui Dumnezeu, înzestrată cu
raţiune şi chemată la cele supranaturale; această ordine, dacă este
păstrată integral şi fidel, îl duce la dobândirea perfecţiunii şi
fericirii depline.
7 - (Prezentarea
răului moral)
În sfârşit, relatarea, descrierea sau reprezentarea răului
moral pot, cu siguranţă, şi prin mijloacele de comunicare socială,
să contribuie la analizarea şi cunoaşterea mai profundă a omului, la
punerea în lumină a splendorii adevărului şi a binelui, obţinând, de
altfel, şi efecte dramatice mai reuşite; totuşi, ca nu cumva să se
aducă sufletelor mai mult prejudicii decât foloase, trebuie avută în
vedere o respectare deplină a legilor morale, mai ales dacă este
vorba de lucruri cărora li se datorează respect sau de lucruri care
trezesc mai uşor pasiunile dezordonate în omul rănit de prihana
strămoşească.
8 - (Opinia
publică)
Deoarece opinia publică exercită astăzi o foarte mare
influenţă şi autoritate în viaţa atât privată cât şi publică a
cetăţenilor, oricine ar fi ei, e necesar ca toţi membrii societăţii
să-şi îndeplinească şi în acest domeniu datoriile de dreptate şi
caritate, străduindu-se astfel, şi cu ajutorul acestor mijloace, să
formeze şi să răspândească opinii generale corecte.
9 - (Îndatoririle
publicului receptor)
Îndatoriri deosebite îi revin şi publicului receptor -
cititorilor, spectatorilor şi ascultătorilor care, printr-o alegere
personală şi liberă, primesc mesajele difuzate prin aceste mijloace.
Căci o dreaptă alegere le cere să prefere înainte de toate ceea ce
se distinge prin virtute, ştiinţă şi artă şi să evite ceea ce le
poate fi cauză sau ocazie de prejudiciu spiritual, ori prin exemplul
rău îi poate primejdui pe alţii; să evite, de asemenea, tot ceea ce
se opune binelui şi promovează răul prin mijloacele de comunicare
socială. Aceasta se întâmplă când sunt încurajaţi financiar aceia
care folosesc aceste mijloace urmărind numai profitul economic.
Aşadar, pentru ca publicul receptor să poată împlini legea
morală, să nu-şi neglijeze datoria de a se informa la timp despre
opinia autorităţii competente în această materie şi să se conformeze
ei după normele unei conştiinţe drepte; pe de altă parte, pentru a
rezista mai bine sugestiilor îndoielnice şi pentru a le accepta mai
deplin pe cele bune, să aibă grijă să-şi orienteze şi să-şi formeze
conştiinţa prin mijloace potrivite.
10 - (Datoriile
tinerilor şi părinţilor)
Receptorii, mai ales cei tineri, trebuie să aibă grijă să se
deprindă cu o utilizare moderată şi disciplinată a acestor mijloace;
să se străduiască să înţeleagă profund cele văzute, auzite, citite;
să discute despre ele cu educatorii lor şi cu persoanele competente,
învăţând astfel să emită asupra acestor lucruri o judecată dreaptă.
Părinţii să-şi amintească de îndatorirea lor de a veghea cu grijă ca
nu cumva să treacă pragul casei lor spectacole, publicaţii etc.
contrare credinţei sau moravurilor bune şi nici copiii lor să nu
vină în contact cu ele în altă parte.
11 - (Îndatoririle
autorilor)
Principala răspundere morală în privinţa dreptei folosiri a
mijloacelor de comunicare socială le revine ziariştilor,
scriitorilor, actorilor, regizorilor, producătorilor, editorilor,
impresarilor, distribuitorilor şi proprietarilor de săli de
spectacol, vânzătorilor, criticilor şi tuturor celor care contribuie
în vreun fel la elaborarea şi difuzarea comunicaţiilor. Este evident
că numeroase şi grave îndatoriri le revin în condiţiile actuale ale
omenirii întrucât, prin activitatea lor de informare şi influenţare,
pot duce neamul omenesc la bine sau la rău.
Ei sunt datori să reglementeze interesele economice,
politice şi artistice de aşa manieră încât acestea să nu se opună
niciodată binelui comun. Pentru a realiza mai uşor aceasta, este de
dorit ca ei să se afilieze asociaţiilor profesionale care impun
membrilor - solicitându-le, dacă e cazul, angajamentul de a respecta
codul moral - păstrarea legilor morale în activităţile şi
îndatoririle lor profesionale. Să-şi amintească, de asemenea, că cea
mai mare parte a cititorilor şi spectatorilor e formată din tineri
care au nevoie de o presă şi de spectacole care să le ofere o
destindere onestă şi să le îndrepte mintea spre idealuri nobile. În
sfârşit, să aibă grijă ca tot ce se difuzează în legătură cu religia
să fie încredinţat spre elaborare unor persoane demne şi competente
şi să fie realizat cu respectul cuvenit.
12 - (Îndatoririle
autorităţilor civile)
Îndatoriri deosebite revin, în această materie, autorităţii
civile, în vederea binelui comun pe care aceste mijloace trebuie să-l
slujească. Aceeaşi autoritate trebuie să apere şi să protejeze, în
cadrul misiunii ei, adevărata şi dreapta libertate de informare, mai
ales în domeniul presei, libertate indispensabilă progresului
societăţii moderne; să promoveze religia, cultura şi artele în ce au
ele mai bun; să asigure publicului receptor exercitarea liberă a
drepturilor sale legitime. Pe lângă acestea, puterii civile îi
revine datoria să sprijine anumite iniţiative deosebit de utile mai
ales pentru cei tineri şi care, fără acest ajutor, n-ar putea fi
realizate.
În sfârşit, autoritatea civilă, care se îngrijeşte pe drept
cuvânt de bunăstarea fizică a cetăţenilor, are datoria ca, prin
promulgarea de legi şi aplicarea lor eficientă, să vegheze ca nu
cumva folosirea în scopuri rele a acestor mijloace să cauzeze
prejudicii grave moralităţii publice şi progresului societăţii. O
astfel de vigilenţă nu constituie în nici un fel o îngrădire a
libertăţii indivizilor sau grupurilor, mai ales în lipsa unor
garanţii sigure din partea acelora care prin profesia lor utilizează
aceste mijloace.
O grijă specială va fi acordată apărării tineretului de
presa şi spectacolele care sunt dăunătoare vârstei lor.
Capitolul II: MIJLOACELE DE COMUNICARE SOCIALĂ ŞI APOSTOLATUL
CATOLIC
13 - (Acţiunea
păstorilor şi a credincioşilor)
Toţi fiii Bisericii să se străduiască în unitate de gând şi
intenţie pentru ca mijloacele de comunicare socială să fie utilizate
fără întârziere şi cu cea mai mare eficienţă în multiplele opere de
apostolat, după cum o cer împrejurările, prevenind iniţiativele
dăunătoare şi aceasta mai ales în ţările în care progresul moral şi
religios cere o intervenţie mai urgentă şi mai activă.
Păstorii, aşadar, să-şi dea tot interesul să-şi împlinească
misiunea în acest domeniu, misiune strâns legată de datoria lor
generală de evanghelizare; de asemenea, laicii angajaţi în
utilizarea acestor mijloace să caute să dea mărturie pentru Cristos,
în primul rând îndeplinindu-şi bine şi în spirit apostolic
îndatoririle proprii. Pe lângă aceasta, să aducă acţiunii pastorale
a Bisericii, în măsura mijloacelor de care dispun, sprijinul unei
colaborări directe pe plan tehnic, economic, cultural şi artistic.
14 -
(Directive speciale)
a) Presa
În primul rând trebuie încurajate, în general, publicaţiile
oneste. Iar pentru a-i hrăni pe deplin pe cititori cu spirit creştin,
se va crea şi se va răspândi o presă specific catolică. Aceasta,
editată şi dependentă fie direct de autoritatea bisericească, fie de
persoane catolice, să urmărească în mod deschis formarea, întărirea
şi promovarea unei opinii publice conforme cu dreptul natural şi cu
doctrina şi morala catolică şi să difuzeze şi să explice corect
faptele care privesc viaţa Bisericii. Credincioşii să fie
conştietizanţi de necesitatea de a citi şi răspândi presa catolică
în scopul formării unei judecăţi creştine asupra tuturor
evenimentelor.
b) Cinematografia
Se va promova şi se va asigura, prin toate mijloacele
adecvate, producerea şi difuzarea unor filme utile pentru o
destindere onestă şi având o reală valoare culturală şi artistică: e
vorba în primul rând de filmele destinate tineretului. Acest lucru
se realizează mai ales susţinând şi coordonând mijloacele şi
iniţiativele unor producători şi difuzori bine intenţionaţi,
recomandând filmele care merită, prin sprijinul criticii şi prin
premii, susţinând şi grupând sălile de spectacol gestionate de
catolici serioşi.
c) Radioul şi televiziunea
Acelaşi ajutor eficace să li se dea emisiunilor de radio şi
televiziune oneste, şi în primul rând acelora care sunt potrivite
pentru mediul familial. Să se promoveze activ emisiunile catolice
prin care ascultătorii şi telespectatorii sunt făcuţi să participe
la viaţa Bisericii şi sunt hrăniţi cu adevăruri religioase. Acolo
unde este nevoie, trebuie să se creeze posturi de radio şi
televiziune catolice, dar să se aibă grijă ca emisiunile lor să se
distingă prin perfecţiune şi eficacitate.
d) Teatrul
Să se ia măsuri şi în privinţa vechii şi nobilei arte
teatrale care, de altfel, este propagată pe scară largă prin
mijloacele de comunicare socială, ca ea să contribuie la formarea
culturală şi morală a spectatorilor.
15 - (Formarea
specialiştilor)
Pentru a acoperi necesităţile expuse mai sus, trebuie
formaţi fără întârziere preoţi, călugări şi laici care să
dobândească priceperea necesară pentru a folosi aceste mijloace în
scopuri de apostolat.
Laicii sunt cei dintâi care trebuie pregătiţi din punct de
vedere tehnic şi artistic şi instruiţi în privinţa doctrinei şi
moralei. În acest scop trebuie mărit numărul şcolilor, facultăţilor
şi institutelor în care publicişti, creatori de filme şi emisiuni
radiofonice şi televizate, precum şi alte persoane interesate în
aceste activităţi să poată dobândi o formaţie completă, pătrunsă de
spirit creştin, mai ales în ceea ce priveşte doctrina socială a
Bisericii. Trebuie formaţi şi ajutaţi şi actorii ca, prin arta lor,
să fie de folos societăţii omeneşti. În sfârşit, trebuie pregătiţi
cu grijă critici literari, cinematografici, de radio, de televiziune
etc. care să-şi cunoască bine profesia şi să fie instruiţi şi
încurajaţi să pună mereu în lumină, în aprecierile lor, aspectul
moral.
16 -
(Formarea publicului receptor)
Folosirea dreaptă a mijloacelor de comunicare socială cere
şi ca cititorii, ascultătorii şi spectatorii de diferite vârste şi
nivele culturale să primească o educaţie adecvată şi specifică, atât
în plan teoretic cât şi practic. Aşadar iniţiativele adecvate
acestui scop - mai ales dacă sunt destinate tinerilor - trebuie
favorizate, înmulţite şi orientate după principiile moralei
creştine, în şcolile catolice de orice grad, în seminarii şi în
organizaţiile de apostolat ale laicilor. Pentru a ajunge mai uşor la
acest scop, trebuie să se expună şi să se explice la catehism
învăţătura şi disciplina catolică în acest domeniu.
17 - (Mijloacele
materiale)
Ar fi de neconceput ca fiii Bisericii să permită ca, din
cauza unor dificultăţi tehnice sau a cheltuielilor, ce-i drept
uneori extrem de mari, pe care le implică folosirea acestor mijloace,
cuvântul mântuirii să fie împiedicat să se răspândească. De aceea,
Conciliul le aminteşte că au datoria să susţină şi să ajute ziarele
şi periodicele catolice, iniţiativele cinematografice, posturile şi
emisiunile de radio şi televiziune ce au ca scop principal
răspândirea şi apărarea adevărului şi înzestrarea societăţii umane
cu o formaţie creştină. Totodată Conciliul invită insistent
asociaţiile şi persoanele care dispun de o mare influenţă pe plan
economic sau tehnic să susţină prin resursele şi competenţa lor
aceste mijloace, în măsura în care ele servesc adevărata cultură şi
apostolatul.
18 - Pentru a
spori eficacitatea multiplelor forme de apostolat al Bisericii în ce
priveşte mijloacele de comunicare socială, se recomandă sărbătorirea,
în toate diecezele lumii, după aprecierea episcopilor, a unei zile
pe an în care să li se explice credincioşilor îndatoririle pe care
le au în acest domeniu, să fie invitaţi să se roage cu această
intenţie şi să verse contribuţii care vor fi folosite cu
scrupulozitate pentru susţinerea şi dezvoltarea instituţiilor şi
iniţiativelor promovate de Biserică pe acest plan.
19 - (Oficiul
specializat al Sfântului Scaun)
În împlinirea supremei sale îndatoriri pastorale în ceea ce
priveşte mijloacele de comunicare socială, Suveranul Pontif este
asistat de un Oficiu special al Sfântului Scaun.
20 -
(Îndatoririle episcopilor)
Este de datoria episcopilor ca în propriile dieceze să
vegheze asupra unor astfel de activităţi şi iniţiative, să le
promoveze şi, în măsura în care privesc apostolatul public, să le
coordoneze, inclusiv pe acelea care sunt conduse de călugări
exempţi.
21 - (Înfiinţarea
de oficii naţionale)
Întrucât un apostolat eficace pe plan naţional cere unitatea
iniţiativelor şi eforturilor, Conciliul hotărăşte şi decretează să
se înfiinţeze peste tot Oficii naţionale pentru presă,
cinematografie, radio şi televiziune şi să fie ajutate prin toate
mijloacele. Misiunea pricipală a acestor Oficii este de a veghea la
formarea corectă a conştiinţei credincioşilor cu privire la
folosirea acestor mijloace şi de a promova şi coordona toate
iniţiativele catolicilor în această privinţă.
În fiecare ţară conducerea acestor Oficii să fie
încredinţată unei comisii episcopale sau unui episcop delegat; din
aceste oficii vor face parte şi laici experţi în doctrina catolică
şi specialişti în domeniu.
22 - (Asociaţii
internaţionale)
Întrucât eficacitatea acestor mijloace depăşeşte graniţele
naţionale făcându-i pe indivizi într-un fel cetăţeni ai întregii
societăţi umane, iniţiativele naţionale în acest domeniu trebuie să
fie coordonate şi pe plan internaţional. De aceea, oficiile despre
care este vorba la nr. 21 vor colabora în mod activ cu asociaţiile
internaţionale catolice de resort. Aceste asociaţii catolice
internaţionale pot fi aprobate legitim numai de Sfântul Scaun şi
depind de el.
CONCLUZIE
23 - Pentru
ca toate pricipiile şi normele acestui Sfânt Conciliu referitoare la
mijloacele de comunicare socială să fie aplicate, se va publica din
porunca expresă a Conciliului o "Instrucţiune pastorală" prin grija
Oficiului Sfântului Scaun, despre care este vorba la nr. 19, cu
ajutorul unor experţi din diferite naţiuni.
24 - Sfântul
Conciliu este ferm încredinţat că instrucţiunile şi poruncile
prezentate în acest Decret vor fi primite cu bucurie şi respectate
cu grijă de toţi fiii Bisericii în aşa fel încât, folosindu-se de
aceste mijloace, nu numai că nu vor avea de suferit ci, precum sarea
şi lumina, vor da savoare pământului şi vor lumina lumea. Dincolo de
aceasta, Conciliul îi îndeamnă pe toţi oamenii de bunăvoinţă, mai
ales pe aceia care dirijează aceste mijloace, să caute să le
folosească numai spre binele societăţii umane, a cărei soartă
depinde mai mult, pe zi ce trece, de dreapta lor folosire.
Astfel, precum în capodoperele artistice din vechime, numele
Domnului să fie slăvit şi prin aceste noi invenţii, după cuvântul
Apostolului: "Isus Cristos ieri şi astăzi şi în vecii vecilor" (Evr
13, 8).
Toate cele
stabilite în acest Decret şi fiecare în parte au plăcut Părinţilor
conciliari. Iar noi, cu puterea apostolică acordată nouă de Cristos,
le aprobăm, împreună cu venerabilii Părinţi, în Duhul Sfânt, le
decretăm şi le stabilim şi dispunem ca cele hotărâte astfel în
Conciliu să fie promulgate spre slava lui Dumnezeu.
Roma, Sfântul
Petru, 4 decembrie 1963
Eu, PAUL, Episcop al Bisericii Catolice
(Urmează semnăturile Părinţilor)
Ç Top
pf page
|
